Constituţia României, articolul 1: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
În acest an, pe 1 Decembrie, se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, care a făcut posibil acest articol, poate cel mai important, din legea fundamentală a ţării. Ce s-ar fi întâmplat dacă partidele politice, de la stânga la dreapta, ar fi votat la unison pentru introducerea acelui amendament la Legea Drapelului Naţional care să OBLIGE autorităţile locale la arborarea steagului românesc şi pe bulevardele principale, nu numai la anumite instituţii publice!? În acest an, ar fi fost oraşele şi localităţile, TOATE, în straie de sărbătoare, în roşu, galben şi albastru, aşa cum merită împlinirea a 100 de ani de la un moment istoric, făurit de nişte români adevăraţi. Măcar atât! Ei bine, nu! Nu s-a putut! De ce? Se supăra UDMR şi mai marii PSD nu vor asta! Vor să-i ţină aproape că nu se ştie când au nevoie de votul parlamentarilor de etnie maghiară.
N-a mai rămas nimic din sloganul “mândri că suntem români”! Se vând terenurile agricole, pe bandă rulantă, către cetăţeni străini fără ca actuala putere să mişte un deget legislativ pentru a opri această nenorocire pentru ţară. Se taie pădurile şi mai nou, Senatul a hotărât că şi în ariile protejate se poate intra cu drujba. Producătorii agricoli sunt striviţi de concurenţa produselor din import, mult mai ieftine pentru că în ţara de baştină fermierii lor sunt sprijiniţi în mod real de statele europene. Peste tot în ţările civilizate guvernanţii s-au aplecat cu maximă atenţie spre industria proprie, spre agricultura proprie, pentru a da la export plus valoare, nicidecum materii prime care apoi se întorc în galantare ca produse finite, cum se-ntâmplă la noi. În fapt, la ora actuală, măririle de salarii, operate de “iubitorii de neam şi ţară”, social-democraţii lui Dragnea, se duc la export, în buzunarele producătorilor străini. Pentru ai noştri, fermieri, crescători de animale, industriaşi, antreprenori, NU S-A FĂCUT NIMIC! Scapă cine poate, asta-i deviza antreprenorului român, mai mic sau mai mare. Şi de parcă nu era suficient, actuala putere s-a urcat cu picioarele şi pe organizaţiile non-guvernamentale. Le-au lăsat fără fonduri, schimbând sistemul de taxare a majorităţii IMM-urilor. Ce urâââââât! Oricine poate vedea câte lucruri minunate au făcut ong-urile pentru copiii bolnavi de cancer, pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru atâţia şi atâţia oameni aflaţi în nevoie. Ei bine, nu! Pentru o mână de inşi care-au tras sfori, au manipulat, au fost când cu stânga, când cu dreapta, au băgat în buzunar sume uriaşe ş.a.m.d actuala putere i-a pus gând rău întregii societăţi civile care deranjează mai ales când vine vorba de statul de drept şi de dreptul nostru, al tuturor, la un mediu curat.
În ziua de 21 februarie, în Senat, majoritatea PSD – ALDE – UDMR a votat simbolic împotriva interesului statului naţional, unitar, indivizibil, român, câtă vreme vreo 200 de localităţi din România vor putea să ignore o sărbătoare naţională, aşa cum este Centenarul Marii Uniri. De la senatorul ALDE Mihai Ruse, un fost primar de la ţară, ajuns hodoronc-tronc în Parlament, n-aveam nicio aşteptare. Este doar unul din prea mulţii inşi care n-au ce căuta în forul legislativ al ţării. Un biet pion care înghite lunar sute de milioane de lei vechi din banii contribuabililor.
Dar Ion Rotaru? Mi-e greu să cred că Rotaru a votat din convingere împotriva arborării steagului şi pe bulevardele localităţilor, de Ziua Naţională. I s-a dictat să voteze astfel, de dragul UDMR. Culmea penibilului este că, zilele trecute, senatoarea Ecaterina Andronescu, care a votat contra arborării drapelului, a declarat că vrea să propună obligativitatea intonării Imnului naţional, în fiecare zi, în toate şcolile. Şi uite aşa ne batem joc de însemnele naţionale… Chiar am sperat că atitudinea social-democraţilor brăileni manifestată uşor altfel faţă de servilismul, pupincurismul, grobianismul unora precum Codrin Ştefănescu, Şerban Nicolae, Olguţa Vasilescu, Carmen Dan, Viorica Vasilica Dăncilă, se va păstra şi după ce Mihai Tudose nu mai este premier. Mă tem însă că în PSD Brăila s-a revenit la acel păgubos “scapă cine poate” sau, mai bine zis, “capul plecat, sabia lui Dragnea nu-l taie”.
