Gheorghe Chiru a avut un traseu politic care i-a asigurat orice în afară de onorabilitate. Unii spun că e tânăr. Ei şi ce? În 1940, Giovanni Papini spunea, prin intermediul personajului său, Gog pe numele lui, că a fost o vreme când cei bătrâni porunceau, dar acum se simte aerul unei depline pedocraţii. Peste tot poruncesc băieţii. "Suntem în mâinile minorilor". Ha! Îl cauţi pe Gheorghe Chiru la Consiliul Judeţean şi afli că tocmai şi-a mutat jucăriile la Becali. Îl cauţi pe Gheorghe Chiru la Becali şi afli că, în urmă cu o zi, s-a răzgândit şi se ocupă în exclusivitate de propăşirea personală, şi nu de mila creştinească. Se face undeva un bâlci de alegeri, află că Gheorghe Chiru a fost prezent şi a fost ales. Bun! Trebuie să precizez că nu am nimic cu Gheorghe Chiru. Micile amendamente pe care le-am adus euforicei şi dezlânatei sale activităţi politice nu sunt decât mizilicuri. Sunt simple provocări cu cont deschis pentru un dialog care ar trebui să dureze şi să aibă noimă. Asta în contextul în care orice dialog veritabil, în Brăila, este un miracol. Dar tare mi-e teamă că Gheorghe Chiru o să îmbătrânească în nimic înainte de-a fi tânăr în ceva. Însă dacă Gheorghe Chiru ne va spune ce e aia democraţie socială o să ne lase impresionaţi. Nimeni până acum n-a mai reuşit această performanţă. După cum nimeni n-a reuşit să spună clar ce e aia social-democraţie.
Şi o ultimă contradicţie, cu speranţa că vă veţi obişnui să funcţionaţi şi altfel decât monofazic: îl vreau pe Eugen Bădălan înapoi la conducerea PDL Brăila. Ştiţi de ce? Pentru că el nu mai vrea, pentru nimic în lume. Sau cine ştie?
V-aţi prins! Sunt cu liberalii. Mâine emigrez în Cuba.
