De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Lumina lumii ne-a învățat adevărul despre trup și ceea ce văd ochii trupului. Poate trece prin suferință și prin moarte, însă adevărată este doar viața. Iar învierea este dată nu de credința în trup - care a devenit obsesia omenirii și care, de fapt, este o necredință -, ci de credința în Iubirea Tatălui.
Șirul iluziilor omenirii credincioase în ochii trupului și realitatea lui separată este fără capăt. Înșirate în cascadă, într-o logică „specială”, dar dementă, iluziile nu fac nicio conexiune cu adevărul. Nimeni nu poate crede și în adevăr, dar și în iluzie, pentru că între adevăr și iluzie nu există nicio legătură.
Necredință este perceperea celuilalt drept un trup, pentru că astfel te vezi separat de el, iar unirea cu Hristos devine imposibilă minții tale (cel mult o imaginezi, dar nu o poți percepe drept reală). Iar iluzia unui trup separat de Hristos va conduce la un alt șir de iluzii, legate, într-un sfărșit, de suferință, boală și moarte.
Credința, însă, este opusul fricii, pentru că recunoaște iubirea din unirea tuturor, ca Fii ai Aceluiași Tată Iubitor, care a făcut, din Iubire, o viață veșnică Fiilor Săi. Îl numim, cu sinceritate, Tată, dacă avem această credință, renunțând la necredințele în trupuri separate.
Credința este darul Lui Dumnezeu, prin Cel pe Care Dumnezeu L-a dat să fie Lumina Lumii, liber de orice vinovăție și de însăși ideea unei vinovății.
Credința este și darul tău, pe care îl oferi Fiului Lui Dumnezeu, pentru a te uni cu El și, astfel, cu Tatăl, în aceeași Iubire.
Suntem una datorită Fiului Lui Dumnezeu, care rămâne veșnic, în aceeași identitate, așa cum L-a creat Tatăl, înainte de timp și orice iluzie în timp și trupuri.
Să lăsăm astăzi deoparte ochii trupului nostru și, luând doar vederea pe care o are Hristos, Lumina Lumii, Să-L vedem cu ea pe Tatăl. Și să nu privim altceva, pentru că altceva nu există.
„Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac (...)
Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat.
Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam?
Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.”
(Sfânta Evanghelie după Ioan, VIII, 51, 56-58)
„Deci iarăși le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.
De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturisești despre Tine Însuți; mărturia Ta nu este adevărată.
A răspuns Iisus și le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă știu de unde am venit și unde Mă duc. Voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc.
Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni.”
(Sfânta Evanghelie după Ioan, VIII, 12-15)
