În Spania, guvernul socialist a dat mereu asigurări că totul "està muy bien". Dar, cu un şomaj de peste 20% din populaţia activă, nu era tocmai bine. În Italia, şeful Guvernului a avut alte preocupări decât să ia măsuri de prevenţie contra atacurilor speculatorilor financiari, ţara fiind într-un echilibru precar din cauza unui deficit uriaş, de peste un PIB şi jumătate, dacă se poate spune aşa.
Acum, după o sumedenie de decizii care au mutat dintr-un buget în altul sute de miliarde de euro, o nouă idee se conturează la vârful UE: liderii francez şi german tocmai au anunţat că vor să revizuiască tratatele Uniunii, inclusiv cel pentru zona Schengen - acesta din urmă din cauza fluxurilor de imigranţi care sosesc mai ales dinspre Grecia, incapabilă să-şi protejeze eficient graniţele. Să ne bucurăm aşadar că n-am apucat să intrăm în spaţiul Schengen?
Despre schimbările care se anunţă de profunzime în UE, pe fondul ameninţărilor privind chiar dispariţia euro, Merkel şi Sarkozy şi-au programat un început de săptămână în forţă, pentru că timpul rămas la dispoziţie este foarte scurt - unii spun că euro nici nu va prinde Crăciunul. Lumea are toate motivele să se crispeze, după ce şi situaţia din Orientul Mijlociu s-a deteriorat brusc în Iran şi chiar şi Rusia dă tot mai multe semne de nervozitate din cauza sistemului antibalistic american.
Va plăti cineva pentru situaţia economică în care s-a ajuns? Nicăieri nu a fost identificat vreun vinovat, numai datoriile suverane sunt de vină, ele singure. Deţinătorii puterii în ţările atinse au acţionat ca şi cum ar face parte din acelaşi partid: cu întârziere, imprecis şi fără vlagă. Aşa cum nici în România nu există vinovaţi pentru că reformele s-au pus mult mai târziu în mişcare decât în celelalte ţări foste comuniste, iar acum suntem doar furnizori de mână de lucru. Bine şi-atât, pentru moment, chiar dacă europenii nu ne primesc la muncă decât de la un anumit nivel de pregătire profesională în sus: medici, ingineri, programatori. Crema, adică. De-ar rămâne măcar aşa.
