Profesorul Viorel Botea avea la vremea aceea reputaţia unui foarte bun profesor de matematică, iar acest "amănunt" părea o garanţie că nu se va ocupa exclusiv de copiii cu dizabilităţi. Şi nu m-am înşelat! Inspectorul general Viorel Botea a dovedit că are calităţile necesare pentru a fi un bun manager: previziune, relaţii şi curaj pentru a-şi pune în aplicare deciziile. Acum, la mai bine de un an de la numirea sa, sunt convinsă că a fost o alegere bună. Iar această afirmaţie este sprijinită de cel puţin trei argumente.
În primul rând, a scos din zona derizoriului performanţa. Atitudinea sa faţă de competiţii, având la clasă copii olimpici la matematică, a mobilizat şi alţi profesori să meargă pe acest drum, iar pe cei care o făceau deja i-a îndemnat să continue. Rezultatul concret a fost reînfiinţarea Centrului de Excelenţă, care chiar funcţionează, unde se lucrează la nivel de olimpiadă la toate disciplinele, chiar la unele pentru care înainte nu se făcea mai nimic, precum muzica. Astfel, profesorii performanţi în orice domeniu se bucură de recunoaştere şi chiar de recompense financiare.
În al doilea rând, a implicat Brăila în realizarea unor proiecte şi a adus astfel bani în oraş, pentru sistemul de învăţământ, în plină criză economică. Aici, este drept, nevoile sunt foarte mari, în special în zona investiţiilor, dar acum măcar putem să sperăm că pe lista judeţelor favorite la Ministerul Educaţiei se află şi oraşul nostru, iar acest lucru înseamnă că, poate, se vor finaliza şantierele din şcoli mai devreme decât sperăm.
Iar al treilea argument şi, poate, cel mai important, a reuşit să salveze nava Borcea. Tratând situaţia ca pe o problemă de matematică foarte complicată, a reuşit să găsească cea mai simplă soluţie şi a făcut în aşa fel încât speculatorii privaţi care doreau să cumpere nava au rămas cu buza umflată. Când nimeni nu mai credea că se poate, într-un an de criză acută în România, el a reuşit să găsească cele 2,11 miliarde de lei la Ministerul Educaţiei. Şi mai avea încă două soluţii de rezervă pentru a face rost de aceşti bani.
Chiar şi numai pentru aceste trei argumente, afirm acum că alegerea PDL a fost una inspirată şi a mai spălat din păcatele trecutului, cel puţin în zona educaţiei.
Însă chestiunea de fond rămâne: modul absolut duplicitar în care politicienii înţeleg să conducă ţara. Pe de o parte, propun şi luptă pentru aplicarea unor legi care, chipurile, scot din zona politică numirile pentru funcţiile de conducere din instituţii, iar pe de altă parte, tocmai aceste funcţii ajung subiect de troc electoral. Problema este că aceste numiri au, adesea, prea puţine în comun cu competenţa, inteligenţa, pregătirea profesională şi, nu în ultimă instanţă, capacitatea individului de a conduce o instituţie. Se joacă un fel de alba-neagra cu "scaunele" de directori, ca într-o interminabilă rotaţie de carusel. Poate cineva ar trebui să spună STOP! Avem suficienţi oameni capabili în Brăila. Trebuie făcut doar efortul de a-i căuta şi promova.
