Prima condiţie ar fi introducerea impozitării cu aceeaşi unitate de măsură (cota unică) pentru toate pensiile, fără excepţie. Asta după ce Curtea Constituţională a luat apărarea tuturor vârstnicilor în faţa intenţiei de scădere cu 15 la sută, dar apoi nu a mai tratat la fel de egal proiectul legii prin care sunt recalculate pensiile. Aşa stând lucrurile, dacă şi aplicarea cotei unice s-ar face pe categorii socio-profesionale, atunci frustrarea nu va mai putea fi ţinută în frâu.
A doua condiţie este deja pe cale de îndeplinire: de ea se ocupă acea poliţie a pensiilor, care verifică retragerile pe caz de boală. Dar în privinţa acestor cazuri nimeni nu se aşteaptă la minuni. Câţi asemenea beneficiari pot fi readuşi în activitate? Probabil că numărul lor va fi insignifiant în comparaţie cu efectivul celor care au ajuns la vârsta de pensionare.
De remarcat că reforme în sistem au loc nu doar la noi sau în Grecia - unde Guvernul a decis o reducere cu 7 la sută - ci sunt iminente la nivelul întregii Uniuni Europene. Chiar săptămâna aceasta, Comisia Europeană a recomandat ţărilor membre să-şi reevalueze condiţiile de acordare a pensiilor şi, mai ales, să reconsidere vârsta de pensionare. Aceasta este cuprinsă acum între 60 de ani în Franţa (urmând să urce la 62) şi 67 de ani în Germania.
Mai mult, avertismentul lansat la Bruxelles atrage atenţia asupra scăderii demografice continue, cu tot afluxul de imigranţi mai dornici de a avea copii decât europenii. Dacă, acum, raportul este de patru persoane active la un pensionar cu vârsta de peste 65 de ani în Europa, în 2060 acesta va fi de două persoane active la una de peste 65 de ani. România este caz aparte: raportul deja a fost dat peste cap, de unde şi dificultăţile ivite în susţinerea bugetului asigurărilor sociale. Iar corectarea acestei situaţii va costa enorm. Ştim cu toţii de ce: trebuie curaj să-ţi tai susţinerea a cinci milioane de potenţiali alegători.
Lipsa de curaj sau goana după voturi
Preşedintele vorbeşte în ultima vreme de impozitarea globală, inclusiv a pensiei minime, cea stabilită de Guvern la 350 de lei. Dacă va fi aşa, atunci se vor pierde 16 la sută din sumele înscrise pe cupoane. Dar cât de corectă este această reducere forţată? Evident, nimănui nu-i convine să piardă bani şi atunci întrebarea este cum ar putea fi aplicată o asemenea măsură nepopulară într-o manieră cât mai suportabilă.
