În loc să domine sau să controleze, să aibă grijă, în primul rând, de nevoile și de dezvoltarea celor conduși. În loc să urmărească puterea sau prestigiul personal, principalul său scop să fie să servească în mod altruist.
La asta se rezumă, pe foarte scurt, conceptul de lider servant, sau, într-o traducere brută, liderul servitor. Adică un lider, nu umil, umilința nu are nicio legătură cu leadershipul, ci un lider care ascultă și înțelege, este deschis la perspectivele și preocupările celorlalți, respectă opiniile celorlalți, are încredere în el și în ceilalți, este integru, transparent și consecvent, arată empatie și compasiune, este flexibil și înțelept, inspiră și motivează, dar, mai ales, își asumă responsabilitatea pentru rezultatele echipei, scopul unanim fiind binele comun.
NU, nu e o utopie, servant leadership, o abordare de conducere care se concentrează pe servirea celorlalți înainte de a-i conduce, există și se practică în lume. Se vorbește despre ea încă de la începutul anilor '70 și, deși inițial a fost dezvoltată în contextul organizațiilor și al afacerilor, ideea de lider servant a fost ulterior aplicată și în alte domenii, inclusiv în politică, educație, și religie.
De-a lungul anilor, această abordare de conducere a fost studiată și dezvoltată de numeroși teoreticieni și practicieni, însă a devenit un subiect de-a dreptul intens discutat odată cu izbucnirea pandemiei.
În ultimii ani, am avut bucuria să cunosc personal astfel de lideri. Nu mulți, e o abordare greu de digerat mai ales sub presiunea rezultatelor financiare, dar fiecare astfel de om întâlnit m-a îmbogățit profesional și emoțional și mi-a demonstrat, încă o dată, că, pe principiul omul sfințește locul, liderul sfințește echipa. Dar și că binele atrage bine. Binele acela după care toți tânjim, sub toate formele sale, de la venituri, rezultate și un mediu de lucru/viață plăcut, la o stare de bine naturală care favorizează dezvoltarea și performanța. Repet, chiar insist, nu sunt mulți, nu calci pe ei atunci când intri într-o companie, o școală, un ONG. Dar acești oameni există și, dacă am fi suficient de înțelepți, am înțelege cât de mult ni s-ar simplifica viața și ni s-ar liniști zbaterile dacă în raporturile dintre noi, ierarhice sau nu, am arăta mai multă servitudine. NU umilință, insist din nou, umilința nu are nicio legătură cu Binele.
Și, pentru că suntem în plină campanie electorală, gândiți-vă la liderul servitor ca alternativă pentru politicienii de astăzi, preocupați mai mult de interesele personale și de partid decât de binele comunităților pe care le servesc. Imaginați-vă un politician care se angajează să servească, în primul rând, comunitatea și să își pună nevoile personale și de partid într-un plan secundar. Un lider ales care să se concentreze pe dezvoltarea unor politici și inițiative care să promoveze binele comun.
Un politician care să înțeleagă nevoile, preocupările și aspirațiile cetățenilor, dispus să se pună în locul lor pentru a înțelege mai bine perspectivele acestora. De exemplu, imaginați-vă că, în loc de fanfaronadă, Ciolacu chiar ar fi mers la acele cumpărături cu bune intenții, iar din cei 93 de lei cheltuiți chiar ar fi încercat să înțeleagă cum se trăiește din salariul minim. Dacă ar fi vrut să vadă realitatea, poate și-ar fi amintit mai des și ar fi reamintit și colegilor săi că sunt aleși pentru a sluji, nu pentru a stăpâni, și că adevărata putere derivă din capacitatea de a-i servi pe cei care i-au ales.
