Nici vorbă de aşa ceva! Decapitarea lui Geoană (victimă sigură, din moment ce, după ratarea preşedinţiei în 2009, scuturile din partid i-au fost retrase, chiar dacă baronii din judeţe îi slăveau icoana) a fost doar primul obstacol dintr-un carnaval al înjunghierilor pe la spate, la capătul căruia se află marile ţinte: Iliescu şi Năstase.
Ipoteza ar fi următoarea: odată executaţi Iliescu şi Năstase - adică barosanii partidului -, Ponta va scăpa de sub fesul de lider imatur, devenind în sfârşit dresorul oficial din PSD. Dar ce-i lipseşte acum lui Ponta pentru ca turma pesedistă să i se închine la picioare? Legitimitatea! Care, tradusă în limbaj pesedist (adică fără nicio legătură cu legitimitatea), înseamnă: capacitatea de a produce frică. O explicaţie despre acest fel de "legitimitate" ne-o oferă sociologul Vasile Dâncu, membru al grupului de la Cluj (grup care se zvoneşte că ar fi direct interesat de planul lui Ponta): "Legitimitatea lui Iliescu s-a bazat pe focurile de armă pe care le-a comandat la Revoluţie, pentru că sângele vărsat oferă cea mai sigură sursă de legitimitate". Aşadar, Ponta nu poate obţine "legitimitatea" de care are nevoie decât prin linşarea politică a celor două statui.
Se observă de la o poştă: Ponta e luat de cap, aburii războiului i-au infuzat o euforie care îi lasă impresia că o furnică chiar poate înfrânge doi rinoceri. Ponta vs. Iliescu şi Năstase... aproape că te bufneşte râsul! Nu pentru că Ponta nu ar putea aduna în jurul lui personaje din PSD care să-l ajute în mazilirea celor două "legende", ci pentru că Ponta, deşi are un talent aparte în a muşca mâna celor care l-au hrănit ierarhic, nu cunoaşte încă secretele tactice ale maeştrilor, "enigmele" acelei ştiinţe sordide a complotului brevetate de Iliescu şi Năstase. Deci, nu vreau să-mi imaginez surpriza pe care o va avea zâmbăreţul Ponta odată intrat în arenă, când va constata că zbiară ca un pui de vrabie în ghearele celor doi "bunicuţi". Petre Roman ştie de ce...
Pe scurt, Ponta nu dă decât o simplă luptă pentru putere, care nu va schimba cu nimic felul distructiv al PSD-ului de a face politică. Mai exact, asistăm doar la banala revoltă a unei păpuşi ventriloc.
