Când ţara e condusă de nişte cocalari politici, de penali ori chiar de infractori dovediţi, aproape că este de aşteptat ca şi legile emise de aceştia să fie în favoarea lor. Nu e niciun secret că toată prigoana Justiţiei şi goana pentru îngenuncherea şi controlul acesteia au la bază strict interesele penale ale mai-marilor de la Putere, în frunte cu infractorul şef Liviu Dragnea. Aşa s-a pornit dezincriminarea abuzului în serviciu, aşa a luat avânt atacul la adresa DNA, aşa s-a declanşat acţiunea de intimidare a procurorilor şi judecătorilor, aşa au apărut noile legi ale Justiţiei. Aşa a apărut ideea ca dosarele să fie clasate după doar 1 an, dacă făptuitorul nu este descoperit şi dovedit, ceea ce va duce la scăparea a zeci de mii de infractori. Aşa s-a născut chiar şi prevederea legală ca radarele să fie semnalizate obligatoriu – pentru că un deputat a fost prins de câteva ori de radar circulând cu mult peste viteza legală, aspect care l-a deranjat.
Şi aşa începem să avem o legislaţie din ce în ce mai favorabilă infractorilor şi celor fără respect faţă de lege.
Ultima dovadă în acest sens este proiectul prin care persoanele cercetate pentru evaziune fiscală scapă de închisoare dacă achită integral prejudiciul, la care se adaugă 20% din suma datorată. Proiectul de lege a primit aviz favorabil, marţi, de la deputatii din Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, după ce a trecut deja de Senat, unde proiectul votat prevedea un „adaos” de 50% la valoarea evaziunii. Au votat DA toţi deputaţii coaliţiei de la Putere: PSD, ALDE şi UDMR.
Proiectul pentru modificarea Legii „pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale” a fost iniţiat, evident, de un condamnat. Adică de deputatul PSD Cătălin Rădulescu, zis şi „deputatul-mitralieră”, condamnat definitiv, de Instanţa supremă, în urmă cu aproape 2 ani, la un an şi şase luni de închisoare cu suspendare pentru dare de mită şi efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia.
Cum poate fi prevenită şi combătută evaziunea fiscală, când, de fapt, se elimină pedeapsa, este greu de înţeles, mai ales că motivarea deputatului Rădulescu este una aiuritoare: măsura ar fi necesară pentru că „închisorile din România sunt aglomerate”.
Plus că nu se face niciun fel de diferenţiere între evaziunea produsă de un chioşcar, de exemplu, şi unul care produce statului un prejudiciu de nişte zeci de milioane de euro. Măsura este susţinută şi de ministrul de Finanţe, Eugen Teodorovici, care consideră că „statul trebuie să urmărească recuperarea prejudiciului şi nu trimiterea oamenilor la închisoare”. Ce l-ar împiedica pe stat să urmărească ambele obiective şi de ce un obiectiv l-ar elimina automat pe celălalt?
Practic, noua lege nu va face altceva decât să încurajeze evaziunea, din moment ce, dacă eşti prins, nu rişti nicio pedeapsă. Ce te-ar mai putea speria, ce te-ar mai putea descuraja? Ce te-ar putea opri să nu încerci măcar? Şi dacă prima dată nu eşti prins? Şi nici a doua oară? Şi dacă tot faci evaziune, nu vei fura un mărunţiş, ci o sumă consistentă, care să merite deranjul. Ce va câştiga statul şi cetăţenii cinstiţi din asta? Nimic, dimpotrivă!
De fapt, începem să avem din ce în ce mai multe legi după chipul şi asemănarea legiuitorului. Adică legi pentru penali şi în favoarea lor.
