Aşa cum am şi anticipat, proiectul Legii salarizării bugetarilor – căci strict despre ei este vorba – a declanşat un lanţ de proteste şi nemulţumiri. Luni a fost rândul unor angajaţi ai direcţiilor sanitar-veterinare, al unor muzeografi, al unor profesori şi al unor grefieri de prin ţară (nu vorbesc de protestul angajaţilor Romatsa, care este doar o expresie a nesimţirii). Marţi, prin primării, consilii judeţene, prefecturi, au avut loc greve, organizate de sindicatele din administraţia publică locală, ba chiar şi un miting de protest în faţa Parlamentului.
Şi, garantat, lucrurile nu se vor opri aici. Va fi un val de proteste şi nemulţumiri legate de prevederile şi de aplicarea acestei legi, ce au şi vor avea ca element comun revendicări salariale. Care mai de care categorie de bugetari va dori salarii mai mari, în primul rând pentru că fiecăreia i se va părea că o altă categorie va fi mai avantajată de legea salarizării şi, evident, mai bine plătită. Şi nu ştiu cum se face că, deşi iniţiatorii legii vorbesc numai de majorări de lefuri, mulţi dintre protestatari se plâng de fapt de reduceri de salarii, ca urmare a aplicării prevederilor legii.
Pe lângă bugetari, însă, şi parlamentarii au venit cu propunerile lor de creşteri de salarii, ca amendamente la proiectul iniţial, aşa că s-a ajuns ca până şi ministrul Muncii, Olguţa Vasilescu, să înceapă să facă un pas înapoi. Asta doar ca să nu recunoască faptul că, oricum o analizezi şi oricum o suceşti, situaţia e groasă rău: „S-a făcut un calcul, după amendamentele adoptate de Senat, şi se depăşeşte valoarea de 32 de miliarde de lei. Din cauza asta trebuie să vedem ce se întâmplă şi la Camera Deputaţilor. Le-am şi spus colegilor (de la PSD) că sunt dispusă să susţin orice amendamente de scădere, dar nu de majorare, pentru că de majorare deja va fi foarte greu”.
Unul dintre patronatele reprezentative la nivel naţional a făcut un calcul al impactului Legii salarizării asupra cheltuielilor bugetare şi a rezultat că acesta ar putea fi de 34 de miliarde de lei până în 2020 şi de 42 de miliarde de lei până în 2022 – sume cu mult mai mari decât cele estimate de guvern. Şi tot patronatele avertizează ce se va întâmpla: „Va creşte gradul de îndatorare a statului, care va fi obligat să se împrumute masiv pentru a acoperi cheltuielile; vor creşte taxele; vom avea încă o lege inaplicabilă; după o jumătate de an, ne vom întoarce la situaţia iniţială, însă cu o inflaţie mai mare şi cu perspectiva tăierilor de salarii”.
Însă partea cea mai tristă a acestei situaţii este alta: că Guvernul a dus legea asta până într-acolo încât, chiar şi de ar vrea, nu mai poate renunţa la ea, din simplul motiv că ar recunoaşte că a greşit. Şi sincer, îl vedeţi pe Dragnea să-şi asume o asemenea uriaşă greşeală? Mai ales că, în rândul electoratului PSD, o greşeală recunoscută nu este niciodată pe jumătate iertată, ba dimpotrivă, taxată de două ori mai dur.
