Bani pe care era cât pe ce să nu fim în stare să-i cheltuim. De fapt, noi i-am fi cheltuit de mult, dar n-am avut cu cine, fiindcă până acum am dat doar peste firme din Italia - Termomecanica sau Turcia - Yapi, iar acestea şi-au dovedit impotenţa de a duce treaba la bun sfârşit. Noroc că, în al 12-lea ceas, i-am găsit pe nemţii de la Passavant. Şi nemţii, ca nemţii... au venit, au văzut ce au de făcut şi s-au apucat de treabă. Rezultatul: în trei luni au realizat ce n-au reuşit să facă italienii în doi ani sau turcii într-un an. I-a prins iarna, i-a prins zăpada, iar ei lucrează, lucrează, lucrează şi staţia de epurare creşte ca Făt-Frumos, într-o zi, cât înaintează lucrarea de pe strada Griviţa, de exemplu, într-o lună. S-a recuperat deja întârzierea, s-a intrat în grafic cu investiţia, iar pericolul ca Uniunea Europeană să ceară înapoi câteva zeci de milioane de euro a trecut. Evident, dacă ar fi trebuit să returneze atâta bănet, Brăila rămânea, vorba aia, în vistieria goală şi, pe lângă faptul că se făcea de râsul lumii, ar fi intrat implacabil în stare de faliment. Nu i se poate nega primarului Simionescu meritul că a evitat acest deznodământ ruşinos, însă cel mai mare aport îl are, după părerea mea, firma germană Passavant. Pentru că, spre deosebire de Termomecanica, Yapi sau firma grecească de tristă amintire, Athena, Passavant a arătat ce înseamnă seriozitatea în afaceri. Este vorba despre acea seriozitate riguroasă, a neamţului care ştie că are ceva de făcut şi face orice ar fi! O demonstrează ritmul de lucru fantastic de pe şantierul staţiei de epurare, dar şi de pe anexele conexe ale acestuia. Nemţii ne învaţă că se poate face treabă şi la Brăila şi, mai presus de toate, că se poate face treabă cu muncitori români, care sunt majoritari în momentul de faţă pe şantier. Salariile decente şi respectul pentru reguli par a fi condiţiile esenţiale ale acestui succes. Un comentariu postat pe site-ul ziarului nostru de un cititor care s-a prezentat a fi angajat român al firmei Passavant, vorbea despre salarii de peste 2.000 lei, dar şi despre obligativitatea de a purta în permanenţă echipamentul de protecţie şi despre amenzile drastice date celor prinşi cu băutură pe şantier. În contrapartidă, avem exemplul firmei româneşti Tehnologica Radion Bucureşti, cea care lucrează la modernizarea străzii Griviţa. După ce a "prins" un contract de 8 milioane de euro, firma bucureşteană a deschis şantierul cu muncitori necalificaţi, plătiţi cu 7-800 lei pe lună, bani care uneori nici nu sunt daţi la timp, după cum o demonstrează greva din luna august a.c. Locatarii străzii Griviţa s-au plâns, tot pe site-ul ziarului nostru, că, pentru a fi legaţi mai repede la reţeaua de apă, a trebuit să-i cinstească pe şefii de şantier cu un vinişor, o ţuiculiţă sau ce mai aveau prin casă. Asta în timp ce unii subalterni se cinsteau singuri, care cum se descurca, înainte sau în timpul orelor de program. Nu e de mirare, deci, că şantierul de pe Griviţa trenează, având toate şansele să nu respecte graficul de execuţie, în ciuda insistenţei cu care primarul Simionescu încearcă să mişte mai repede lucrurile.
Poate că nişte şefi nemţi ar fi rezolvat problema şi pe Griviţei, aşa cum sunt pe punctul să o rezolve la staţia de epurare. Şi poate că Brăila ar fi arătat cu totul altfel acum dacă în ultimii 20 de ani ar fi avut parte de mai mulţi nemţi şi de mai puţini venetici veniţi aici mai degrabă pentru a suge din greu la sânul corupţiei decât pentru a face treabă.
