Au trecut şi alegerile din 11 decembrie... Pe harta ţării, duminică au înflorit trandafirii, înroşind visele celor care încă mai credeau în schimbare. Dar, care schimbare? Suntem un popor care moţăie de un sfert de secol şi rumegă firimiturile căzute de la masa celor bogaţi, aşteptând să ne schimbe alţii istoria. Suntem un neam care nu se mai deşteaptă niciodată, nişte înfumuraţi care se lamentează pe reţelele de socializare şi care îşi calcă în picioare trecutul. Am sperat până în ultima clipă ca duminică, pe 11 decembrie, românii să iasă la urne şi să voteze pentru schimbarea unei clase politice erodată şi defectă, pusă pe căpătuială şi căpuşare a economiei naţionale.
Am sperat că nu vom mai fi copleşiţi de acea lehamite generală, de acea spirală a tăcerii şi a neputinţei şi că nu vom mai merge la vot cu temele nefăcute, cum am făcut-o atâta amar de vreme şi că nu vom mai pune ştampila la plesneală, pe sigla unor partide înfrăţite în minciună şi corupţie.
Un sfert de secol ne-am ascuns revolta agonisită în suflet şi am sperat mereu într-o schimbare, dar nu am ieşit din flanc, din tipare sau din Patul lui Procust...
Ne-am lăsat zidiţi în sărăcie de nişte politicieni învechiţi în gândire şi prăfuiţi de incompetenţă, care ne-au vândut iluzia că sunt donatorii sau sponsorii unei societăţi europene, iar ei şi-au molfăit în linişte ani de zile ciolanul Puterii, sau şi-au făcut jocurile, călcând pe grumazul celor care i-au înscăunat. Ne-am mulţumit cu firimiturile rămase de la masa îmbuibaţilor vremii şi ne-am vândut economia pe taraba corupţiei. Copiii sau nepoţii noştri stau cu chirie în case străine, au uitat istoria neamului, iar bătrânii ne mor singuri, fără lumânare, în gerul disperării...
Dar ei, bătrânii, sunt singurii care mai scriu istoria acestui neam. I-am urmărit duminică, în secţia de votare: cu mâinile tremurânde, cu glasul pierdut şi cu trupul şubrezit de boli şi de neputinţe, ei, bătrânii, au ieşit din casă şi au votat. Nu contează care a fost motivul votului lor sau ce promisiuni le-au fost făcute. Ei şi-au făcut datoria de cetăţeni ai acestei ţări şi şi-au exercitat dreptul de vot. În faţa mea au votat persoane de 91 de ani, bătrâni născuţi la începutul altui mileniu şi aduşi în secţia de votare în scaune cu rotile, bunicuţe cu strănepoţi sau bătrânei cu privirea înceţoşată...Da, au pus ştampila pe cei trei trandafiri care nu se mai vestejesc niciodată, am văzut asta la numărarea voturilor, când maldărul buletinelor cu sigla PSD creştea precum Făt-Frumos, zdrobind numărul voturilor pentru celelalte partide.
Dar, unde au fost tinerii în duminica asta? S-au bucurat de vremea frumoasă, au făcut comentarii pe reţelele de socializare şi i-au înjurat pe cei bătrâni că le decid viitorul. Ce a făcut această generaţie pentru viitorul acestei ţări? Cum îşi mai pot permite unii sau alţii să arunce cu noroi, când nu mişcă un deget pentru a schimba ceva? Este uşor să stai în fotoliu, în faţa televizorului şi să comentezi că rezultatul este dezastruos, că s-au furat voturi, că au votat morţii...Nu s-a furat nimic. Am fost acolo. Am numărat voturile până spre dimineaţă...PSD, PSD, PSD, PSD.....În drum spre casă, când se iveau zorile unei alte epoci, aveam impresia că şi maşinile care treceau pe lângă mine aveau numere PSD....Asta este realitatea. Pentru mine, ziua de duminică, 11 decembrie 2016 a fost o adevărată lecţie de istorie. O lecţe de viaţă, despre lumea în care trăim. Poporul şi-a decis viitorul. Istoria nu se scrie pe paginile de socializare, iar tinerii nu mai au nici un drept să cârcotească. Şi, cu orice risc, pentru ca opoziţia să se trezească, urez succes câştigătorilor!
