Se înalță! Crește ”ca din apă”!
Cea mai mare investiție de pe teritoriul județului, o adevărată ”minune” a ingineriei, avansează văzând cu ochii. Podul peste Dunăre devine realitate și, dacă lucrurile merg și în continuare în același ritm, sunt șanse mari ca termenul de execuție să fie respectat, iar peste doi ani chiar să fie dat circulației.
Evident că apar probleme, prevăzute sau neprevăzute, evident că încă mai sunt semne de întrebare legate de drumurile de legătură. Dar asta e o altă poveste!, altădată o discutăm. Pentru că, astăzi, vreau să privim podul și dintr-o altă perspectivă – cea de punte economică, socială și culturală între două comunități pentru care, chiar el este unul dintre motivele de rivalitate. Două comunități apropiate geografic, dar ținute la distanță, zeci de ani, de cele două administrații locale, cramponate de interese, orgolii și prejudecăți. Altfel, podul acesta ar fi fost gata demult! Doar că, până acum, nu a fost să fie! Astăzi,însă, e! și, oricât de simpatic sau antipatic ne-ar fi Mihai Tudose, în privința acestui proiect, trebuie să-i recunoaștem meritele.
Datorită lui, această regiune a Dunării de Jos, după ce 30 de ani a fost aproape abandonată de București și ocolită de mari investitori tocmai din cauza căilor de acces greoaie și prost întreținute, are acum, o șansă. Una nu doar de supraviețuire economică, ci, mai mult, de reinventare, de redescoperire a resurselor, a valorilor și a particularităților care o diferențiază de toate celelalte zone ale țării. Bogății uitate, dar care, readuse în prim plan și chibzuit exploatate, ar putea să-i redea forța de a renaște.
Așadar, iată-ne la răscruce! Putem, prin proiecte comune de dezvoltare, cu impact zonal, să privim podul nu doar ca pe un pol de dezvoltare economică, ci și un bun start pentru viitorul comunităților. Sau îl putem considera un simplu pod – o construcție, ce-i drept, impunătoare, dar care doar ne-ar ușura drumul spre Deltă și Litoral.
Alegerea, în principal, ține și acum tot de cele două administrații implicate: brăileană și gălățeană. Ele pot decide sau nu dacă am ajuns în acel punct de maximă nevoie și interes în care se poate clădi, în sfârșit, temelia acelui ipotetic edificiu numit îMPREUNĂ, și care ar metamorfoza podul în mult așteptata punte între cele două orașe, mult doritul salt spre acea lume civilizată și prosperă, la care tot visăm.
Ele, administrațiile, sunt principalii artizani, dar, în sprijinul lor (sau punând presiune) piloni la fel de importanți pot fi și mediul de business, și organizațiile neguvernamentale, și grupurile de inițiativă, din cele mai variate domenii – de la economie la artă, de la social la cultural. Pentru că istoria a demonstrat-o de nenumărate ori, lucrurile mari dar singure își pierd în timp măreția. Faima, succesul se consolidează doar prin perseverență în scop, iar utilitatea și impactul prin lucrurile mici care încep să crească la umbra lor.
