Chiar dacă zilele acestea urarea de “LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE!” a fost pe buzele tuturor şi a fost vehiculată pe toate posturile de televiziune sau pe reţelele de socializare, se pare că, pentru noi, românii, nici tradiţionalele urări de an nou nu mai sunt valabile. Pentru noi, primele zile ale anului 2018 ne readuc în prim plan un sistem de sănătate bolnav, cu asiguraţi fără reţete gratuite sau compensate, cu pacienţi fără dreptul de a fi consultaţi de medici specialişti şi medici de familie nevoiţi să lucreze „pro bono”.
Într-o ţară în care bolnavii mor cu zile pe paturile de spital, unde copiii sau bătrânii sunt lăsaţi de izbelişte, prin saloane insalubre şi pline de mucegai, prin care colcăie gândacii, sau se tratează în clinici din străinătate cu bani din mila semenilor sau prin diverse gesturi caritabile, casele de asigurări de sănătate se spală pe mâini de serviciile decontate cabinetelor de medicină primară. Deşi medicii de familie au protestat la jumătatea lunii noiembrie 2017 în Piaţa Victoriei faţă de birocraţia din sistemul medical, deşi premierul Mihai Tudose şi ministrul Sănătăţii, Florian Bodog, au promis la acea vreme reprezentanţilor medicilor că se vor rezolva problemele şi că vor susţine debirocratizarea, nici până la această dată nu s-a întâmplat nimic. Mai mult decât atât, medicii de familie încă nu au semnat contractele cu casele de asigurări, nici după zeci de runde de negocieri cu reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii. În aceste condiţii, bolnavii sunt obligaţi acum să plătească din buzunar costul medicamentelor necesare. Practic, de ieri, miercuri, 3 ianuarie, a început o nouă bătaie de joc faţă de oamenii săraci şi bolnavi, care nu îşi permit să plătească preţul exorbitant al medicamentelor de pe piaţa românească. Dar, preţul medicamentelor reprezintă o altă poveste...
Acum, ne confruntăm cu o subfinanţare a sistemului de sănătate, în mod special în medicina primară, cu sisteme informatice care merg mizerabil, cu o legislaţie neclară, cu legi fără norme de aplicare şi medici îngropaţi în hârtii, în loc să-şi facă meseria, cu protocoalele terapeutice transformate într-un pat al lui Procust.
De ieri, cabinetele de medicina familiei nu mai acordă servicii decontate de casele de asigurări de sănătate, pentru că încă nu s-au semnat actele adiţionale de prelungire a contractelor de furnizare de servicii de asistenţă medicală primară încheiate cu casele de asigurări de sănătate judeţene. După cum aminteam, medicii de familie vor lucra, în mare parte, pro bono. Vor consulta pacienţii şi...cam atât. Nu pot da trimiteri şi reţete compensate, pentru că aceasta este o obligaţie a caselor de sănătate. Cu reţetele simple, pe care le dau medicii de familie, pacienţii îşi pot cumpăra medicamentele de care au nevoie. Îşi pot cumpăra...Dar, dacă medicamentele respective costă cât dublul pensiei lor? Dacă bolnavul are nevoie de o trimitere la un medic de specialitate? Cine se face răspunzător dacă, în acest război al hârtiilor într-un sistem din ce în ce mai bolnav- un asigurat va muri? Cine plăteşte pentru viaţa acelui pacient?
Nu ar fi o noutate. Atunci, cu siguranţă, atunci, se vor da ordonanţe de urgenţă, se vor lua măsuri. Aşa suntem noi; avem nevoie de un precedent, avem nevoie de un caz, aşa cum a fost Cazul Colectiv, de exemplu, sau cazul bebeluşilor arşi de vii în maternitate...
Mi-aş fi dorit să scriu despre lucruri frumoase în primul editorial din acest an. N-a fost să fie aşa. Pot doar să vă urez LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE!
