Este adevărat că au apărut şi folosim instrumente democratice: votăm, ne măsurăm ideile unii cu alţii la tot felul de discuţii şi simpozioane (uneori preluate în media), există instituţii care ne apără drepturile, mediul de afaceri este destul de stabil. Doar că politica e-n toate! Despre prima şi cea mai înaltă instituţie din România, Preşedinţia, nu s-a putut spune în niciun moment din ultimii 20 de ani că a fost echidistantă politic. Cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale sunt luaţi în vizor la fiecare decizie pe care trebuie să o ia - şi asta s-a văzut cu vârf şi îndesat zilele acestea, la discutarea legilor cu măsurile de austeritate. De remarcat în acest caz că suspiciunile la adresa lor nu s-au risipit imediat ce au declarat neconstituţionale reducerea pensiilor pe general cu 15 la sută şi în particular - cele de serviciu ale magistraţilor.
Consiliile de Administraţie sunt în continuare forme de control pentru unele instituţii - precum Televiziunea şi Radioul Public sau de generoasă răsplată pentru serviciile aduse vreunui partid de slujitorii acestuia. Membrii acestor Consilii continuă să încaseze prime consistente, deşi, în majoritate covârşitoare, protejaţii partidelor politice nu contribuie cu nimic - dovadă şi bilanţurile dezastruoase, falimentare chiar, ale celor mai multe dintre ele. Nu au scăpat de "infiltrări" nici Banca Naţională - unde liberalul Bogdan Olteanu a fost promovat direct pe post de viceguvernator, la fel ca şi social-democratul Florin Georgescu, cu ceva ani în urmă. Şi Curtea de Conturi s-a ales în 2008 cu un preşedinte cu state vechi în politică, Nicolae Văcăroiu.
La scară mai mică, sunt de notorietate schimbările politice la vârful instituţiilor descentralizate, carnetele de partid ajungând până la nivelul directorilor de şcoli. Din păcate, cursul valutar - care a sărit binişor după respingerea pachetului de legi cu măsuri de austeritate - nu poate avea asemenea proptele de la partide, astfel că buni de plată sunt ...de 20 de ani, ştim cu toţii cine.
