Au trecut doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Spre aducere-aminte, pe 30 octombrie 2015, într-o seară de vineri, în clubul bucureştean se aflau aproximativ 400 de persoane, la un concert de lansare a albumului “Mantras of war” al trupei Goodbye to Gravity când brusc, a izbucnit un incendiu devastator. În urma incendiului din clubul Colectiv, 65 de persoane şi-au pierdut viaţa în spitalele din Bucureşti şi din străinatate şi peste 200 au fost rănite. În perioada aceea, oamenii au ieşit în stradă, au protestat împotriva neregulilor de tot felul şi au strigat că s-au săturat de corupţie, de condiţiile dezastruoase existente în spitale şi de legile strâmbe făcute de politicieni corupţi. O ţară întreagă a mărşăluit pe străzile marilor oraşe pentru a-şi apăra drepturile, oameni revoltaţi, cu sufletele sfâşiate îşi descărcau amarul în lumina reflectoarelor, sute de patroni au pus lacătul pe cluburi, discoteci, restaurante, baruri, magazine şi alte stabilimente, zeci de instituţii publice au fost închise de către pompierii care au controlat, au constatat şi au aplicat sancţiuni pentru deficienţe şi lucruri grave, care puneau în pericol populaţia.
Pe de altă parte, sute de victime ale incendiului care a mistuit clubul Colectiv se zbăteau între viaţă şi moarte cu arsuri grave, pe paturile insuficiente pentru astfel de cazuri în spitalele din Capitală, care, ca de obicei, nu erau pregătite să primească un număr atât de mare de pacienţi. Multe dintre victime, s-au căptuşit cu infecţii nosocomiale, dar medicii şi autorităţile au ascuns acest fapt, chiar şi atunci când bolnavii cu arsuri grave au fost transferaţi în clinici din străinătate.
Ca într-un carusel al dezastrului, au urmat inculpări, trimiteri în judecată, arestări, dosare, victimele şi urmaşii celor care şi-au pierdut viaţa în incendiul de la Colectiv au solicitat despăgubiri, iar DNA a cerut statului român să-şi asume vina pentru tragedia din clubul bucureştean şi să plătească despăgubiri uriaşe. Recent, un raport al Ministerului Sănătăţii demonstrează situaţia dezastruoasă existentă în spitalele din România şi arată lucruri extrem de grave despre perioada respectivă, printre care şi faptul că în ţară erau disponibile doar zece paturi pentru cei cu arsuri grave. Din acest motiv, victimele din Colectiv ar fi trebuit transferate imediat în străinătate, dar acest lucru s-a întâmplat destul de târziu, la presiunile făcute de familiile victimelor şi ale presei. Grav este faptul că, în fişele pacienţilor transferaţi în afara ţării, s-a ascuns că aceştia aveau infecţii intraspitaliceşti, motiv pentru care mulţi dintre ei au şi murit, un adevăr dureros, descoperit de medicii din străinătate. Mai mult decât atât, din raportul Ministerului Sănătăţii reiese că mulţi pacienţi au murit şi din cauza condiţiilor improprii în care au fost transportaţi, condiţii care nu s-au achimbat nici după doi ani de la tragicul eveniment.
Dar, ce s-a schimbat în acest interval de timp? După doi ani de la tragedia din Colectiv nu s-a schimbat nimic. În spitalele din România, situaţia este aceeaşi, gândacii colcăie prin sertare, saloanele sunt scorojite şi pline de igrasie, grupurile sanitare sunt un adevărat focar de infecţie, iar infecţiile nosocomiale sunt ascunse în continuare sub preşul indiferenţei şi al lipsei de responsabilitate.
Cei desemnaţi să ţină sub control sistemul de sănătate, nu fac altceva decât să bifeze câteva proiecte sau să îşi promoveze imaginea sub lumina reflectoarelor. Cum altfel poate fi interpretat gestul făcut zilele trecute de ministrul Sănătăţii, Florian Bodog, de a se vaccina în Parlament, alături de alţi oficiali, doar din dorinţa de a da un exemplu, la începutul campaniei de vaccinare, care, oricum, începe mult prea târziu, iar cele 19 mii de doze de vaccin care au ajuns deja în teritoriu sunt mult prea puţine pentru a acoperi necesarul pentru vaccinarea persoanelor cu risc ridicat de îmbolnăvire?
