Între două proteste, doi elefanţi care se legănau pe o pânză de păianjen, gerul de ianuarie şi zilele libere promise de sărbătoarea Unirii Principatelor Române, Ziua Brăilei a trecut şi în acest an pe neobservate.
La 649 de ani de la prima atestare documentară a oraşului în care trăim, singura manifestare dedicată acestui eveniment a fost marcată doar de Muzeul de Istorie „Carol I”, acolo unde, de fiecare dată, o mână de oameni sufletişti păstrează încă vie flacăra culturii şi a istoriei acestor locuri. Brăilenii de rând habar nu au avut despre aşa ceva, cei plătiţi să slujească interesele culturii judeţene sau locale s-au dat loviţi „în aripă” ca de fiecare dată şi nu au fost în stare să transmită nici măcar două vorbe despre acest lucru.
Din punctul meu de vedere, ziua de 20 ianuarie ar fi trebuit să mustească de evenimente culturale la Brăila. Dar, a fost sărbătorită, aşa cum ne-am obişnuit, pe reţelele de socializare, iar felul în care a fost ignorată şi în acest an Ziua Brăilei de către cei care ocupă fotoliile Culturii brăilene, ne demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, cine şi cum organizează sau promovează astfel de evenimente.
Şi, pentru că la noi mediatizarea evenimentelor culturale este din ce în ce mai străvezie, iar cei care ar trebui să pună în mişcare rotiţele maşinăriilor uzate nu vor să înţeleagă că, prin astfel de practici ne furăm singuri scara de sub picioare, ne înzăpezim în cuvinte şi ne limităm la cancanuri de tot felul şi la forme fără conţinut...
Spuneam, în urmă cu o săptămână, de Ziua Culturii Naţionale şi a Poetului nepereche că politicienii vin şi pleacă, hăituindu-se unii pe alţii în jungla politică şi strivind adevăratele valori naţionale, dar cultura rămâne adevărata comoară în lada de zestre a neamului.
Ce facem noi? Ne batem pe burtă cu incultura şi facem din Brăila un oraş prăfuit, în care prostia, hoţia, huliganismul şi prostituţia concurează cu şmenurile politice. Ieşim în stradă doar când ne ajunge cuţitul la os, să alungăm elefanţii pe care singuri i-am băgat în urne şi suntem mereu zgribuliţi de viscolul evenimentelor.
Dar, pentru că nimeni nu se face vinovat de sfidarea istoriei şi a culturii locale într-o asemenea zi, când întregul oraş ar fi trebuit să fie în sărbătoare, poate că „există o explicaţie”, cum ar spune un cunoscut personaj.
Putem să „aruncăm motanul” incompetenţei peste ocean şi să spunem că americanii ne-au furat Ziua Brăilei, prin învestirea lui Donald Trump în funcţia de preşedinte al Statelor Unite ale Americii pe 20 ianuarie 2017?
La 649 de ani de la atestarea documentară a oraşului în care trăim, încă mai sperăm să redăm Brăilei strălucirea de altădată. Poate la anul, la 650 de ani, când va fi o cifră rotundă şi, de ce nu, poate şi oameni de nădejde în slujba Culturii brăilene.
