An de an, pe 15 iunie, ne strângem, o mână de oameni, la monumentul lui Mihai Eminescu din Grădina Publică şi omagiem Poetul nepereche. Cu sufletul plin de căldură şi cu vorbele înrourate de versul eminescian, reaprindem flacăra românismului din noi şi ne reamintim biografia Luceafărului poeziei româneşti alături de binecunoscutul eminescolog brăilean, profesorul Gheorghe Calotă, sau numărăm plopii mereu fără soţ dăltuţi peste Timp. Anul acesta, ca de fiecare dată de altfel, la manifestarea culturală organizată de Garnizoana Brăila, Cercul Militar Brăila şi Clubul Seniorilor din Învăţământ, sub genericul “Omagiu lui Eminescu”, au fost prezente cam aceleaşi personaje: reprezentanţi ai Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere “Alexandru Ioan Cuza” - Fliala Brăila “Mihai Viteazul”, ai Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”- Flilala Brăila “General Stan Poetaş”, iubitori de poezie sau jurnalişti şi câţiva elevi de la şcolile şi liceele din oraş.
Cu alte cuvinte, persoane care încă mai simt cum vibrează versul eminescian, oameni care ştiu să vorbească despre durerea cuvintelor sau să recite cu patos poezia Poetului naţional sau elevi aduşi de prin şcolile brăilene care încă mai citesc din cărţile prăfuite ale clasicilor noştri. Anul acesta, la omagierea a 128 de ani de la trecerea în nemurire a lui Mihai Eminescu, în timp ce noi, cei care ne-am strâns în jurul Poetului la statuia viscolită de treceri din centrul urbei ne-am reamintit salutul eminescian Trăiască naţia! Sus cu dânsa! , am recitat sau am murmurat versurile unui adevărat patriot român, am realizat, încă o dată, că ziua de 15 iunie a trecut, ca de obicei, neobservată pentru mulţi brăileni. Preocupaţi de jocurile de culise de la vârful piramidei Puterii, de veştile despre sinuciderea partidului de guvernământ din aceste zile, de nebunia care i-a întunecat minţile lui Liviu Dragnea sau de curajul premierului Sorin Grindeanu de a spăla rufele murdare ale PSD-ului în faţa întregii ţări, politicienii noştri au rămas în turnul lor de fildeş, nici nu au catadicsit să coboare printre muritorii de rând sau să salute o astfel de manifestare. Preocupaţi probabil de proiecte măreţe, sau de menţinerea pe poziţie a scaunului pe care îl ocupă, nici reprezentanţii Culturii nu şi-au amintit de comemorarea Poetului naţional, dar nu este nici primul, nici ultimul eveniment cultural la care mai-marii Culturii brăilene nu participă.
Şi tot aşa, exemplele pot continua, până la dascălii care ne îndrumă copiii, de la grădiniţă până la cele mai înalte structuri ale învăţământului de astăzi.
Ce m-a siderat şi m-a determinat să scriu despre nepăsarea şi indiferenţa celor care sunt plătiţi din banii noştri să promoveze activităţile culturale sau despre lipsa de respect manifestată faţă de adevăratele valori româneşti de către cei care ar trebui să facă educaţia noilor generaţii, de la grădiniţă şi până în ultimii ani de liceu? Ei bine, pot spune că, în timpul manifestărilor dedicate lui Eminescu, în jurul nostru se derulau nu numai lucruri înălţătoare pentru inima şi mintea de român, ci şi aspecte care nu pot fi trecute uşor cu vederea. Când fac astfel de afirmaţii, mă refer la lucruri concrete, la faptul că, în Brăila există încă multe persoane din sistemul de învăţământ care ocolesc practic manifestările culturale sau chiar îi pun pe fugă pe copiii pe care îi îndrumă, ca să nu asiste sau să participe la manifestări de acest gen.
Aşa s-a întâmplat şi pe 15 iunie, la omagierea lui Eminescu. Atraşi de muzică şi de poezie, câţiva copii de la o şcoală din vecinătate, care traversau Grădina Publică, însoţiţi de dascălul lor, au încercat să se apropie, din curiozitate, de grupul celor care îl omagiau pe Eminescu. Ştiţi cum a reacţiunat doamna învăţătoare care însoţea grupul respectiv? A ocolit statuia Poetului şi i-a împins pe micuţi de la spate, ca pe nişte oi rătăcite, pe o alee lăturalnică, să grăbească pasul şi să nu mai întoarcă privirea către cei care cântau sau recitau...
Ce se mai poate spune despre o astfel de atitudine a unui dascăl?
Mai contează faptul că, la câţiva paşi, câţiva elevi de liceu se scurgeau pe bănci de plictiseală şi butonau de zor telefoanele, în timp ce se recita Luceafărul?
... Mă întreb dacă mai avem noi nevoie de cultură. Mă întreb dacă reprezentanţii Culturii de la Brăila mai au nevoie de noi. Mai avem noi, sau generaţiile viitoare nevoie de titanii culturii naţionale şi de geniul eminescian? Pe 15 iunie, noi l-am omagiat pe Eminescu.
