Evident, ideea reorganizării prin crearea unor opt mari judeţe nu are cum să fie susţinută de populaţie. Culmea, nici măcar de locuitorii din zonele care ar urma să devină "capitale". Iar ideea organizării unor referendumuri în această privinţă urma să vină de la sine.
Brăila se numără printre judeţele în care ar urma să aibă loc o asemenea consultare populară. Cum ar fi putut scăpa preşedintele Consiliului Judeţean o asemenea oportunitate?! Şi, culmea, nici măcar ideea de a scăpa de Gheorghe Bunea Stancu din fruntea judeţului, cum s-au exprimat mulţi dintre cititorii site-ului Obiectiv, nu va putea face ca un asemenea referendum pe tema desfiinţării judeţului să fie votat cu "DA". Este mai mult decât logic, iar cheltuirea a patru miliarde de lei vechi nu va face decât să certifice un răspuns ştiut dinainte. Iar asta se va întâmpla în oricare alt judeţ în care un asemenea referendum va avea loc. O ştie toată lumea, numai Traian Băsescu şi Emil Boc nu.
Altfel ar fi stat lucrurile dacă reorganizarea ar fi însemnat altceva în afară de crearea unor judeţe-mamut. Sunt convins că dacă problema s-ar fi pus cu totul altfel, nici măcar n-am mai fi avut toată dezbaterea asta. De exemplu, dacă s-ar fi creat nişte supra-structuri judeţene, care să nu aibă nimic de-a face cu desfiinţarea actualelor judeţe. Mai exact, dacă actualele regiuni de dezvoltare ar fi căpătat o personalitate juridică, având rol administrativ. Iar asta să fi însemnat doar desfiinţarea prefecturilor şi a consiliilor judeţene, crearea unui post de "guvernator" la nivelul fiecărei regiuni, cu o reprezentanţă în fiecare judeţ, care să administreze drumurile actuale judeţene, transformate în drumuri regionale, şi orice alte probleme ale zonei în cauză, în paralel cu desfiinţarea direcţiilor deconcentrate judeţene şi administrarea regională, fără niciun fel de desfiinţare a judeţelor din punct de vedere al graniţelor. Concret, o adresă ar fi sunat aşa: Popescu, din municipiul Brăila, judeţul Brăila, regiunea Sud-Est, România. O astfel de abordare n-ar fi lovit în orgoliul nimănui, ba chiar ar fi trecut neobservată. Cât despre desfiinţarea consiliilor judeţene şi a prefecturilor, nu cred că ar fi plâns prea mulţi. Ba dimpotrivă. Dar, de ce să fie simplu când poate fi atât de complicat, încât să nu se facă nimic, de fapt? Pentru că, până la urmă, asta se va întâmpla: nu se va mai schimba nimic.
Judeţul faţă cu reacţiunea
Chiar era nevoie de toată isteria asta cu desfiinţarea actualelor judeţe şi de declanşarea unei noi polemici româno-maghiare în contextul în care abia se uitase de toată nebunia cu Ţinutul Secuiesc?
