Institutul Naţional de Statistică a anunţat, ieri, că tot consumul este motorul creşterii economice şi în acest an. În primul trimestru din 2019, consumul privat a crescut cu 8,4%, iar în luna martie cu 9,2%! Cu alte cuvinte, populaţia continuă să cheltuiască tot mai mult pe bunuri de consum, în special produse nealimentare (plus 13%) şi carburanţi (plus 19%) – semn nu doar că românii se plimbă mai des cu maşina, dar şi că preţul benzinei şi motorinei a tot crescut.
Am mai spus-o şi se ştie: creşterea economică bazată pe consum nu este nicidecum una sănătoasă. Cu atât mai mult cu cât consumul este susţinut de creşterea artificială şi nesusţinută economic a salariilor, mai ales că singurele salarii care s-au majorat semnificativ în ultima vreme sunt cele ale angajaţilor de la stat. La stat, lefurile se pot majora „din pix”, fără o minimă analiză economică, în ideea că, dacă nu sunt bani, se pot face împrumuturi. Împrumuturi externe, de miliarde de euro, pe care le vor plăti, într-un final, toţi cetăţenii României, în următorii câteva zeci de ani – fie ei angajaţi la stat sau la privat, de acum sau de peste 30 de ani.
Evident, salariile în mediul privat nu au ţinut pasul cu aceste majorări. În unele situaţii şi pentru că angajatorii nu vor, dar pentru că de regulă nu pot, pentru că nu-şi permit. Patronii nu-şi permit să majoreze salarii din pix, nu-şi permit să facă împrumuturi pentru a plăti lefuri mai mari, pe care să le achite alţii din afara firmei sau copiii actualilor angajaţi. Ar fi nu doar distructiv pentru orice afacere, ci pur şi simplu ilogic.
Când creşterea economică se bazează în special pe consum, generat de angajaţii la stat pe seama taxelor plătite de fapt, în marea lor parte, de mediul privat şi a împrumuturilor cu dobânzi din ce în ce mai mari, economia nu are viitor. Mai ales că marile investiţii lipsesc ori se amână continuu, iar sumele alocate pentru acestea sunt din ce în ce mai mici. În acest ritm, la un moment dat, mecanismul nu va mai funcţiona. Este, pur şi simplu, formula unui joc piramidal, o escrocherie mascată, derulată la nivel oficial. Un fel de Caritas ori FNI guvernamental. Un joc din care, la un moment dat, toată lumea va pierde. Nu este vorba de „dacă”, ci doar de „când”.
