De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Cel ce trăiește în frică vede pretutindeni vinovați, păcat și moarte. Tot ceea ce văd ochii înfricoșați este rezultatul căutărilor febrile ale dovezilor că percepția lui este „corectă”. Fiecare reproș, critică, control sau pedeapsă stau sub imperiul fricii, pentru că doar în acest imperiu ele sunt posibile.
Nimic din ceea ce vede frica nu poate vedea iubirea - și viceversa.
Iubirea nu vede frica, nici vinovăția, nici moartea, nici pedeapsa. Iubirea este atrasă de iubire și de nimic altceva, pentru că este singurul adevăr. Iubirea nu atacă pe nimeni, sub nicio formă. Toate sunt iertate înainte de a se fi produs un motiv al iertării, pentru că orice ar fi produs un motiv de iertare nu există cu adevărat. În lumea iubirii nu se produc greșeli de iertat, pentru că se recunosc drept iluzii fără sens și realitate. Greșelile sunt posibile doar în lumea ireală - lumea fricii și totodată a credinței într-un trup care poate să aducă satisfacție.
„De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător.
Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.
Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.”
(Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13, 1-8)
