De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Închipuirea iubirii, în locul realității ei, nu va aduce pacea adevărată, ci una tot la fel de ireală. O astfel de pace - chinuită - se spulberă la prima încercare.
Dar preferăm, între iluzia urii și iluzia iubirii, să o alegem pe cea a iubirii, crezând că iluzia iubirii este ceea ce căutăm.
Cel ce caută iubirea în afară nu o poate găsi decât prin iluzie. Și chiar dacă, între iluzia iubirii și cea a urii, o alege pe prima, alegerea nu este mai puțin periculoasă. Bucuros de alegerea făcută, preferă să creadă că drumul adevărului este încheiat.
Dar iubirea este un fapt, nu o iluzie produsă cu voință și imaginație. Iubirea nu este nicăieri de căutat. Ceea ce merită descoperit este ceea ce te împiedică să o percepi drept reală și pretutindeni. Ce fals ai considerat adevărat, astfel încât a devenit obstacol în perceperea iubirii reale.
Lumea în care nimic nu este cert nu este locul în care să găsești iubirea, pentru că toată această lume este în exterior. Iar Dumnezeu nu a dus iubirea departe de tine. Este acolo unde ești și tu.
Toate iluziile așteaptă să fie abandonate. Iubirea reală este aici, niciodată pierdută.
„În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi.
Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?
Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.
În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre,
Fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate.
Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu.
Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem.
Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă.”
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, III, 16-23)
