Sunt irecuperabili. Sunt de-a dreptul nesimţiţi. Sunt de-o calitate morală extrem de joasă. Sunt, de fapt, de cea mai joasă speţă. Aproape toţi, de la un cap la altul. N-ai altfel cum să te duci, ca ministru al Justiţiei, în faţa Parlamentului European şi să declari, candid, că OUG 13 nu a constituit nicio problemă de fond. N-ai cum, nu se poate imagina aşa ceva în cazul unui om de bună credinţă, cu un dram de morală, cu un pic de coloană, cu un strop de conştiinţă. Nu ai cum!
„Ordonanţa de urgenţă în sine nu a fost o problemă. Problema a fost poate de procedură: când şi cum a fost adoptată. Societatea a reacţionat la faptul că ordonanţa a fost adoptată la 10-11 seara, ceea ce-i foarte adevărat şi foarte nefiresc. Numai că Guvernul putea să lase ordonanţa să intre în vigoare în ziua în care a fost publicată în Monitorul Oficial. Guvernul a dat un termen de zece zile pentru ca ordonanţa să intre în vigoare, de unde personal am bănuit mai degrabă o lipsă de abilitate în tehnica legislativă, decât un gând de a legifera în fapt de seară”, declara, zilele trecute, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, în cadrul unei dezbateri din Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE) a Parlamentului European. Ministru care se vrea a fi un independent, nefiind oficial înregimentat politic.
Nu, ministrul Toader dovedeşte că este din aceeaşi tabără cu fostul ministru Iordache, cu Grindeanu, cu Dragnea, cu Tăriceanu. Ei toţi se fac că au înţeles problema, dar evită de fapt să recunoască de la ce a pornit revolta populară: nu doar că OUG 13 a fost adoptată „noaptea, ca hoţii”, ci mai ales pentru că a fost dată pentru hoţi. Domnu’ ministru, problema OUG 13 a fost că dezincrimina neglijenţa în serviciu şi favoriza hoţia, prin abuzul în serviciu, până la 200.000 de lei! Asta a fost marea şi adevărata problemă a OUG 13! De aceea a şi fost adoptată noaptea, de aceea s-a adoptat fără a fi anunţată, fără a fi pusă pe ordinea de zi, fără o dezbatere reală, fără a se ţine cont de opinia populaţiei ori de oricare normă morală. Asta era adevărata problemă. Ce cred ministrul Toader şi restul găştii, că dacă era adoptată la ora 10-11 ziua, era în regulă? Că aşa OUG 13 n-ar mai fi produs nicio nemulţumire în rândul populaţiei, că n-ar mai fi protestat nimeni, că toată lumea ar fi aplaudat cât de bune sunt prevederile ordonanţei?
E clar, ei chiar cred că s-au întâlnit hoţii cu proştii! Ba se mai duc şi în faţa Parlamentului European şi susţin o asemenea aberaţie!
În privinţa unui singur aspect are dreptate ministrul Justiţiei: Guvernul putea redacta textul ordonanţei astfel încât să intre în vigoare imediat ce fusese publicată în Monitorul Oficial. Da, acel termen de 10 zile rămâne un aspect curios şi inexplicabil. „Lipsă de abilitate în tehnica legislativă” i-a spus ministrul Toader. Prostie mai degrabă, aş spune eu. Şi totuşi, îmi place să cred că cineva a introdus şi lăsat acel termen intenţionat în textul OUG 13. Îmi place să cred că undeva, în tot acel mecanism complex al hoţiei guvernamentale, există un rebel. Un funcţionar cu conştiinţă. Un erou, căruia ţara îi datorează evitarea unui dezastru. Ori măcar cineva recuperabil. Semn că, undeva, mai există o speranţă.
