De ce citesti cartile pe care le citesti? Cine ti le pune in mina? Cum ajung ele pe masa sau pe noptiera ta? Nivelul cultural, aparetenenta sociala, chiar slujba - toate au legatura cu asta.
Poti citi revistele literare, recenziile publicate in ele. Ai critici pe care ii urmaresti, in judecata carora ai incredere. Sau dimpotriva: refuzi sistematic cartile laudate de X sau Y. Asta pentru un anumit nivel al lecturii, pentru o parte din carti, de cele mai multe ori nu TOATE cele care te intereseaza. Criticii au si ei idiosicraziile lor, teme si genuri pe care nu le accepta.
Poti avea edituri preferate, ai incredere in gustul editorilor, coordonatorilor de colectii (bineinteles, al unoara). Ai mai citit, ti-a placut, editurile sint ca restaurantele in care revii cu placere, carora le devii client fidel sau in care nu mai calci niciodata dupa o prima experienta.
Poti haladui prin librarii (sau anticariate), baleind cu privirea toate copertele, mai citind cuvintele de pe ultima coperta, frunzarind cartile, cautind, minat fiind de placerea descoperirii. Carti pe care sa le cumperi doar pentru o fraza gasita la repezeala sau pentru ilustratia copertei.
Sar peste autorii preferati, ca aici nu se pune problema recomandarilor sau liberului arbitru.
Mai nou ai la indemina blogurile de carti, dar ele intra la categoria revistelor literare, numai ca sint un soi de "reviste" pentru marele public. Si, de aceea, poate, cu un mai mare impact. La urma urmei, un blog poate avea la fel de multi cititori citi are si o revista literara. Dar, cred eu, poate fi mult mai influent din punct de vedere al cumpararii cartilor.
Prietenii. Se situeaza pe undeva pe la nivelul blogurilor, numai ca, fiind prieteni, se aseamana mai mult cu tine. Ai mai facut asta, au mai facut-o si ei. Ati schimbat impresii, recomandari. Ai un scor de compatibilitate.
Reclama pe care, de la o vreme, unele editori o fac cartilor pe care le tiparesc are, desigur, si ea rolul ei. Reclama la carte nu e atit de raspindita cum este cea facuta la detergenti, n-o vezi (inca) la televizor, dar o gasesti in ziare, in reviste de orice fel, mai nou in postere afisate pe strada. Chiar pe autobuzul pe care il astepti in statie sau pe linga care treci grabit (mai mult el trece pe linga tine), dar iti fura ochiul. Si imaginea ramine.
Traim intr-o lume in care cartile, intr-o forma sau alta, sint peste tot. Si asta e bine.
Poti citi revistele literare, recenziile publicate in ele. Ai critici pe care ii urmaresti, in judecata carora ai incredere. Sau dimpotriva: refuzi sistematic cartile laudate de X sau Y. Asta pentru un anumit nivel al lecturii, pentru o parte din carti, de cele mai multe ori nu TOATE cele care te intereseaza. Criticii au si ei idiosicraziile lor, teme si genuri pe care nu le accepta.
Poti avea edituri preferate, ai incredere in gustul editorilor, coordonatorilor de colectii (bineinteles, al unoara). Ai mai citit, ti-a placut, editurile sint ca restaurantele in care revii cu placere, carora le devii client fidel sau in care nu mai calci niciodata dupa o prima experienta.
Poti haladui prin librarii (sau anticariate), baleind cu privirea toate copertele, mai citind cuvintele de pe ultima coperta, frunzarind cartile, cautind, minat fiind de placerea descoperirii. Carti pe care sa le cumperi doar pentru o fraza gasita la repezeala sau pentru ilustratia copertei.
Sar peste autorii preferati, ca aici nu se pune problema recomandarilor sau liberului arbitru.
Mai nou ai la indemina blogurile de carti, dar ele intra la categoria revistelor literare, numai ca sint un soi de "reviste" pentru marele public. Si, de aceea, poate, cu un mai mare impact. La urma urmei, un blog poate avea la fel de multi cititori citi are si o revista literara. Dar, cred eu, poate fi mult mai influent din punct de vedere al cumpararii cartilor.
Prietenii. Se situeaza pe undeva pe la nivelul blogurilor, numai ca, fiind prieteni, se aseamana mai mult cu tine. Ai mai facut asta, au mai facut-o si ei. Ati schimbat impresii, recomandari. Ai un scor de compatibilitate.
Reclama pe care, de la o vreme, unele editori o fac cartilor pe care le tiparesc are, desigur, si ea rolul ei. Reclama la carte nu e atit de raspindita cum este cea facuta la detergenti, n-o vezi (inca) la televizor, dar o gasesti in ziare, in reviste de orice fel, mai nou in postere afisate pe strada. Chiar pe autobuzul pe care il astepti in statie sau pe linga care treci grabit (mai mult el trece pe linga tine), dar iti fura ochiul. Si imaginea ramine.
Traim intr-o lume in care cartile, intr-o forma sau alta, sint peste tot. Si asta e bine.
