Nu ştiu cum pot dormi liniştiţi mai-marii ţării cărora de ceva vreme „le pute” justiţia. Cât de rău intenţionat să fii să nu recunoşti că independenţa justiţiei este poate cel mai important lucru bun care ni s-a întâmplat în ultimii ani, la nivel de ţară! Sigur, peste tot, în toate instituţiile statului, sunt uscături. Problema este procentul leprelor din total. Pe de altă parte, sigur că este important şeful care dă tonul, care îi susţine până la urmă pe propriii angajaţi când vine vorba despre înfăptuirea actului de justiţie. Asta în cazul poliţiştilor şi procurorilor pentru că în cazul judecătorilor, cel puţin teoretic, ar fi trebuit să fie independenţi de când li s-a acordat inamovibilitatea. Categoric nu s-a întâmplat aşa, dar de-a lungul anilor s-au schimbat generaţii, România a intrat în UE, a fost intens monitorizată şi uite-aşa am început să asistăm la nişte operaţiuni considerate imposibile în urmă cu vreo 10 ani. În Brăila, de exemplu, zeci de reţele de trafic de droguri sau de persoane au fost destructurate. Titi Sgârcitu, de pildă, din mare partener de „afaceri” al oamenilor politici este în prezent judecat pentru ceea ce face de-o viaţă: cămătărie. Mulţime de locaţii, adevărate bordeluri unde se desfătau potentaţii zilei, au dispărut. Sigur, încă sunt hoteluri în care se practică închiriatul cu ora, dar să ne aducem aminte de „Cocoşul de aur”, proprietatea vestitului Băncuţă Cocoş. Cum era pe atunci, prin anii '90! Câte poveşti cu personalităţi din politică, poliţie, parchet, filmate în timp ce-şi făceau de cap, circulau în acele vremuri. Băncuţă Cocoş era rege în Brăila! A candidat până şi la primărie. A dispărut din peisaj, după cum au dispărut şi cazurile, strigătoare la cer, în care criminali au scăpat de puşcărie pe motiv de nebunie sau „legitimă apărare”. A fost multă mizerie, multă tare şi în Brăila. Şi nu este de mirare câtă vreme printre şefii IPJ s-au perindat inşi care erau bara- bara cu interlopii. Şi nu mă refer la Cătălin Chivu. El a fost ultimul dintr-un şir lung, prea lung de poliţişti care se băteau „pe burtă” cu interlopii. Şi când spun şefi nu mă refer doar la comandanţi, ci şi la şefii de servicii: rutier, judiciar, crimă organizată ş.a. Rând pe rând au ieşit la pensie, au fost scoşi la pensie, cu sau fără dosare penale, şi-am scăpat de ei. Şi noi, simplii cetăţeni şi colegii lor, poliţişti cinstiţi. Cert este că sistemul de justiţie s-a autocurăţat în ultimii ani. Fără îndoială mai sunt destule metehne vechi care bântuie prin poliţie, parchet sau palatul de justiţie. Dar în urmă cu 10 ani, vă garantez că una ca Aura Udrea, cu spate greu în politica brăileană şi cu conexiuni la fel de consistente şi în lumea interlopă nu păţea nimic. Să ne aducem aminte cum până şi Tataia, Dumnezeu să-l ierte!, câştiga alegerile cu revoluţionarul Crăcănatu. Iată că anul trecut alegerile locale s-au câştigat fără interlopi. După cum şi la parlamentare n-au circulat zvonuri cu privire la astfel de implicări. Au fost vremuri în care candidaţi la Primărie se lăudau pur şi simplu cu prieteniile cu clanurile interlope. S-au dus! După cum vor dispărea de pe firmament toţi cei care nu pricep că vremurile s-au schimbat, indiferent de vârstă, educaţie, ocupaţie, avere, relaţii.
