• inspectrorii de muncă atrag atenţia asupra unui set de măsuri pe care angajatorii au obligaţia să-l aplice şi să-l respecte pentru a preveni apariţia de noi cazuri de cancer la locul de muncă • aplicarea măsurilor de protecţie a salariaţilor se va verifica în cadrul unor controale la nivel naţional ce vor demara în luna martie
Cancerul este considerat principala cauză a deceselor legate de muncă în Uniunea Europeană. Anual, în spaţiul intracomunitar se înregistrează, conform estimărilor oficiale, peste 100.000 decese provocate de cancerul profesional, ceea ce reprezintă 53% din decesele determinate de accidentele de muncă şi de bolile profesionale împreună. În România, aproximativ 50.000 de oameni mor anual din cauza cancerului.
Într-un comunicat de presă al Inspecţiei Muncii se arată că în cazul expunerii la locul de muncă, riscul de a dezvolta cancer este mult mai mare. Mulţi lucrători sunt expuşi zilnic, mulţi ani, la niveluri ridicate de substanţe cancerigene. Este important de punctat că expunerea la substanţe cancerigene în sine nu este, în general, singurul factor care contribuie la dezvoltarea cancerului la un muncitor. Pentru cele mai multe substanţe cancerigene, contează modul în care lucrătorul este expus, de exemplu, prin inhalare sau prin contact cutanat, la ce concentraţii şi pentru cât timp. De asemenea, moştenirea genetică şi biologică a muncitorului şi stilul său de viaţă pot contribui la dezvoltarea cancerului. Cu toate acestea, expunerea profesională la substanţe cancerigene este un factor major de risc cancerigen şi, prin urmare, sunt necesare soluţii inteligente pentru a reduce expunerea la agenţi cancerigeni la locul de muncă.
Ce înseamnă cancerigen?
Cancerigen înseamnă o substanţă sau un amestec de substanţe care provoacă cancer sau care creşte incidenţa acestuia. Există o categorie de agenţi cancerigeni (1A) care s-a dovedit că determină cancer la om: benzenul, azbestul, anhidrida arsenioasă, benzidina, trioxidul de crom, clorura de vinil, nichelul (compuşi), gudronul, pulberea de lemn de esenţă tare etc.
Există, de asemenea, agenţi cancerigeni care sunt suspectaţi de a fi cancerigeni umani (categoria 1B), de exemplu, fibra de sticlă, oxidul de etilenă, acrilamida, acrilonitrilul, benzopirenul, hidrazina, diazometanul, beriliul, bicromaţii, cadmiul (compuşi), sulfatul de etil ş.a. Există şi substanţe pentru care relaţia dintre expunerea la acestea şi dezvoltarea cancerului este încă neclară (categoria 2).
Diferite tipuri de agenţi cancerigeni pot provoca diferite tipuri de cancer. De exemplu, cancere ale tractului digestiv, cum ar fi cancerul de stomac sau cancerul de colon, pot fi cauzate şi de azbest şi de plumb, pentru a numi doar două. Cancerul pulmonar este cel mai frecvent cauzat de dioxidul de siliciu, crom, azbest sau gaze diesel.
Substanţe cancerigene se folosesc în multe activităţi economice: agricultură, industria extractivă, coafor, laboratoare de cercetare, construcţii, gaz, şantiere navale, industria petrolieră, petrochimie, tratamente ale metalelor, transporturi feroviare, imprimerii, transporturi aeriene, industria ceramică, industria textilă, industria materialelor plastice, activităţi care utilizează fibrele minerale şi artificiale, sectorul sanitar, industria lemnului, industria de parfumuri, industria de pielărie, industria sticlei, industria cauciucului etc.
Care sunt obligaţiile angajatorilor?
În principiu, riscurile pentru siguranţa şi sănătatea lucrătorilor trebuie eliminate sau reduse la minimum. Angajatorii trebuie să identifice şi să evalueze riscurile pentru lucrători asociate cu expunerea la agenţi cancerigeni şi trebuie să prevină expunerea lor atunci când riscurile apar. Dacă este posibil, substanţa cancerigenă trebuie înlocuită cu o alternativă mai puţin periculoasă. În caz contrar, agenţii cancerigeni, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, trebuie să fie fabricaţi şi utilizaţi într-un sistem închis pentru a preveni expunerea lucrătorilor.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, expunerea lucrătorilor trebuie să fie redusă cât mai mult posibil printr-o serie de măsuri, cum ar fi: limitarea cantităţilor de agenţi cancerigeni manipulate la locul de muncă, limitarea numărului de lucrători expuşi sau susceptibil a fi expuşi, evacuarea agenţilor cancerigeni de la sursă prin ventilaţie locală sau generală, măsurarea concentraţiilor de agenţi cancerigeni din aer pentru detectarea precoce a expunerilor anormale, aplicarea unor proceduri şi a unor metode de muncă adecvate, aplicarea de măsuri igienico-sanitare, delimitarea şi semnalizarea corespunzătoare a zonelor de risc, montarea de dispozitive pentru situaţii de urgenţă, depozitarea, manipularea şi transportul agenţilor cancerigeni şi a deşeurilor în recipiente etanşe şi etichetate clar ş.a.
Angajatorii trebuie să ţină la zi o listă nominală a lucrătorilor implicaţi în activităţile pentru care rezultatele evaluării de risc evidenţiază un risc pentru sănătatea sau securitatea lor, cu precizarea expunerii la care ei au fost supuşi. Se menţionează că, în general, expunerile semnificative au loc cu ocazia activităţilor de întreţinere şi reparaţii care se desfăşoară ocazional. Prin urmare, lista nominală trebuie să cuprindă şi aceste activităţi care pot dura o oră, o lună etc. Lista nominală şi dosarul medical trebuie păstrate cel puţin 40 de ani de la încetarea expunerii.
Firma angajatoare este obligată ca, pentru orice activitate în care există risc de contaminare cu agenţi cancerigeni, să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că lucrătorii nu mănâncă, nu beau şi nu fumează în zonele de lucru în care există riscul contaminării cu substanţe cancerigene şi să le pună la dispoziţie grupuri sanitare şi duşuri suficiente.
“Este timpul ca angajatorii să revadă măsurile pe care le aplică pentru reducerea expunerii lucrătorilor la substanţe cancerigene. Demersul instituţiei noastre susţine sloganul Zilei mondiale de luptă împotriva cancerului de anul acesta: Să învingem cancerul mai curând! (Let’s beat cancer sooner!). România a adoptat Ziua luptei împotriva cancerului prin Legea nr. 274/2015”, se precizează în comunicatul Inspecţiei Muncii în care se mai adaugă faptul că aplicarea tuturor măsurilor de protecţie ce revin în sarcina angajatorilor vor fi verificate în controalele ce vor demara în luna martie.
