Cum-necum, Guvernul a reușit să mențină un echilibru – fragil, dar totuși un echilibru – între măsurile luate, mai mult sau mai puțin restrictive, și numărul de cazuri de Covid-19. Cu secțiile ATI deja la limita maximă, nu stăm mai rău din acest punct de vedere decât majoritatea statelor Uniunii Europene, care au luat însă măsuri restrictive mult mai dure, de la interzicerea cu totul a deplasărilor în afara județelor/proviinciilor de reședință până la închiderea tuturor magazinelor, cu excepția celor esențiale, și de la închiderea completă a stațiunilor montane până la lockdown aproape complet.
Spre deosebire însă de respectivele state, România a mers mai degrabă pe ideea responsabilizării personale. Evident, cei din tabăra „anti-orice” consideră că măsurile de la noi sunt de nesuportat. Totuși, lucrurile nu au stat așa și nu stau nici acum – cu excepția câtorva localități carantinate, restul locuitorilor se pot plimba liniștiți unde vor în țară, când vor, cazările funcționează și ele – chiar dacă în proporție de 70%, terasele au fost și sunt deschise, magazinele la fel. Evident, sunt și restricții, sunt industrii afectate, unele foarte rău, sunt mii de antreprenori aproape de faliment, sunt sute de mii de angajați cu venituri scăzute sau rămași fără un loc de muncă, iar pentru alți sute de mii de salariați perspectivele nu sunt dintre cele mai grozave.
Cu toate acestea, metoda asta „semi-suedeză”, în care fiecare cetățean e mai degrabă responsabilizat individual – evident, cu niște constrângeri și posibile sancțiuni – s-ar putea ca, din punct de vedere economic, să fie o variantă câștigătoare. În acest context, se poate explica și prognoza de zilele trecute a FMI, care estimează că România va avea a doua cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană în acest an, de 6%. La fel poate fi explicată și creșterea de pe ultimul trimestru al anului trecut, cea mai mare din UE. Dar, cu siguranță, un aport foarte mare al acestor cifre îl are și volumul uriaș al investițiilor publice, în special în proiecte de infrastructură. Pentru că, dacă e ceva de apreciat cu adevărat acum este importanța acordată de acest guvern proiectelor de infrastructură. Acestor investiții nu li s-a pus frână, cu toată pandemia și cu toate restricțiile aplicate, ba dimpotrivă!, sumele alocate proiectelor de infrastructură sunt cele mai mari din ultimii ani, dacă nu dintotdeauna. Iar acest lucru va fi benefic nu atât pentru prezent, cât mai ales pentru viitor. Ceea ce contează cu adevărat.
