Avem un ministru al Sănătății care și-a făcut studiile pe bune. Și nu oriunde. Vlad Voiculescu a absolvit University of Economics and Business Administration (WU) din Viena, Austria, cu specializări în Management Strategic și Sisteme de Control al Managementului și Management Financiar. O școală serioasă, într-un domeniu serios, urmată de angajări în cadrul unor firme la fel de serioase: Dexia Kommunalkredit Bank AG, apoi Volksbank, apoi Erste Bank. Din 2008 a devenit membru al Societății Europene de Oncologie Medicală (European Society of Medical Oncology - ESMO) și al Societății Europene de Radioterapie și Oncologie (European Society of Radiotherapy and Oncology - ESTRO), în calitate de apărător al drepturilor pacienților. Adică două instituții la fel de serioase. Mai e și vicepreședinte și trezorier al European Cancer Patient Coalition (ECPC) din Bruxelles, Belgia. Pe lângă toate acestea, se adaugă o intensă activitate umanitară, prin intermediul fundației pe care a creat-o – Magic Camp – pentru sprijinirea copiilor bolnavi de cancer. Un CV impresionant, cu care puțini – prea puțini – politicieni români se pot lăuda.
Ei bine, tocmai în cazul lui, s-a găsit tema cu care să fie atacat: să-i fie luat la puricat CV-ul și să i se conteste studiile – ba că nu-s reale, ba că nu a terminat Masterul, ba chiar că diploma e falsă și tot așa.
Am mai spus-o: omul e un tocilar. Unul cu suflet mare și bun simț. Nefiind cu adevărat un politician, nu știu dacă va reuși să reformeze sistemul de Sănătate și să înlăture Mafia care l-a căpușat 30 de ani. Mi-ar plăcea să reușească. Oricum, e dator să încerce, așa cum e dator cu construirea celor 3 spitale regionale.
Dar să-l ataci la capitolul studii și să se găsească o mulțime de indignați după „dezvăluirile” unei părți mizere a presei și a clasei politice e prea de tot. Dacă ar fi existat atâta atenție la CV-urile politicienilor și la studiile lor, poate că n-am fi avut analfabeți la propriu ajunși în Parlament, n-am fi avut politicieni de frunte cu bacalaureatul dat la 42 de ani, n-am fi avut parlamentari cu studii la universități-fantomă, făcute la 40 de ani de la distanță sau cu doctorate plagiate, n-am fi avut premieri care habar n-aveau să vorbească limba română, n-am fi avut atâția escroci, atâția hoți, atâția mincinoși, atâția parveniți, atâția penali în fruntea țării. Dacă exista atâta indignare și până acum, n-am fi avut atâția absolvenți de fabrici de diplome în politică, inclusiv la Academia de Poliție, Academia SRI și fel de fel de academii de stat. Dacă exista indignarea asta, n-am fi avut atâția șefi de partide și politicieni care n-au lucrat în viața lor decât la stat, deși au acumulat averi uriașe, care habar n-au ce înseamnă de fapt să muncești în mediul privat, ce înseamnă performanță, ce înseamnă competiție, ce înseamnă profesionalismul. Dacă ar fi existat atâta indignare și înainte, poate n-am fi avut atâtea neamuri proaste în politică și atâta nesimțire dusă până în Parlament. Dacă ar fi existat atâta atenție și rigurozitate publică, poate am fi avut de mult niște politicieni care au făcut ceva în viața lor și pentru alții, nu doar pentru ei. Și, cu siguranță, România ar fi fost acum mult mai departe.
