Practic, însă, după primele etape, toţi au înţeles că echipa fanion a oraşului a luat bilete dus - întors în acest eşalon, chiar din primul sezon.
Realitatea obiectivă îi învăluie din ce în ce mai strâns atât pe jucători, cât şi pe cei din conducere, limitându-le tot mai mult mişcările. Nici jucătorii nu se descurcă în teren la acest nivel, nici conducătorii nu găsesc soluţii pentru ieşirea din acest clinci.
Cu toate acestea, la sfârşitul lunii septembrie, şefii clubului visau la cai verzi pe pereţi, altfel nu se explică de ce, în condiţiile în care, după cinci etape, cu toate că se afla pe ultimul loc, antrenorul Liviu Ciobotariu şi şeful CJ, Gheorghe Bunea Stancu, afirmau că Brăila va urca treptat-treptat în clasament, iar în retur se va cocoţa undeva în apropierea podiumului. Am putea spune că au fost doar vise sau, poate, cuvinte bine ticluite ca să mai calmeze un pic situaţia, dar adevărul este altul: s-a aruncat cu praf în ochi, iar această manieră de a dispreţui publicul pare a fi apanajul exclusiv al conducerii CJ.
Este cert faptul că Adelin Soare, şeful clubului şi subalternii săi fac încă experimente cu bani publici, iar soluţiile adoptate până în prezent au efecte similare cu multe alte experimente practicate de edilii oraşului pe banii cetăţenilor brăileni, contribuabili conştiincioşi şi mereu deziluzionaţi. Şefii CF-ului nu au învăţat nimic din experienţele altor formaţii care au promovat din Seria I a Ligii a III-a, echipe care au ajuns în Liga a II-a, dar care, până la urmă, nu au reuşit să-şi realizeze nici măcar baremul de puncte impus de FRF aici, darămite să şi rămână în acest eşalon.
Nimeni nu poate contesta faptul că, după două sezoane în care a mers pe patriotism local, adică pe jucători brăileni get beget, conducerea echipei CF Brăila a înţeles că trebuie să aducă fotbalişti de la alte formaţii, jucători din eşalonul care constituia tocmai ţinta promovării. Atunci, cu toate că soluţiile la care s-a apelat au fost cele ale jucătorilor liberi de contract, rezultatul a fost cel scontat, echipa reuşind să revină în Liga a II-a, într-un context favorabil, ce nu trebuia ignorat. Aici, însă, filmul s-a rupt repede. Pentru că rareori cu aceleaşi arme poţi lovi ţinte aflate mai sus, care presupun o competiţie de nivel superior, cu alte exigenţe. Iar atunci când staff-ul tehnic şi cel administrativ nu au aproape nimic în comun cu fotbalul de performanţă, rezultatele sunt catastrofale pentru echipă. În această situaţie se află CF Brăila care, după 13 etape, are doar 4 puncte.
Miliardele de la CJ şi Primărie au venit ca de obicei, numai că ele nu au fost utilizate cum trebuie. S-a mers pe mâna aceluiaşi antrenor, Daniel Timofte, a cărui experienţă nu a fost demonstrată de alte realizări, singura sa "mare" performanţă fiind doar promovarea CF-ului din Brăila, dar nici de această realizare nu poate fi făcut pe deplin responsabil, pentru că fostul dinamovist a venit în retur, atunci când echipa de la Dunăre era deja pe primul loc, neînvinsă în campionat şi cu un picior în eşalonul secund.
La situaţia creată acum, "contribuţia" majoră o au cei care au alocat banii noştri, ai contribuabililor, fără a pretinde, în schimb, rezultate evidente şi fără a impune luarea de măsuri care să conducă la astfel de rezultate. Lăsaţi să se organizeze singuri, cei din conducerea echipei au tot bâjbâit, încercând să le dea "jar" să mănânce anonimilor pe care i-au transferat, numai că aceştia nu au prins "aripi" precum calul din poveste, ci au rămas ceea ce erau: nişte jucători fără virtuţi speciale, fără calităţile necesare unei astfel de sarcini, sperând mereu într-o victorie care să vină singură şi să-i învăluie cu binefacerile ei.
