Nici nu s-a instalat bine Nicolae Vacaroiu la Cotroceni ca noul Guvern s-a si apucat sa desfaca ceea ce guvernul anterior al aceluiasi prim-ministru facuse pentru a scoate coruptia din viata cotidiana a Romaniei. Ministrul Justitiei, Tudor Chiuariu, a inceput sa demita in dreapta si-n stinga parca pentru a ne demonstra ca noua conducere nu are intentia nici macar sa pretinda ca doreste binele tarii. Preocupati de interesele proprii, prima miscare a oligarhilor politici carora li s-au zguduit binisor scaunele cu Basescu la presedintie si Macovei la Justitie a fost de a-i elimina pe procurorii insarcinati cu cercetarea propriilor dosare.
In Romania, insa, ne-am obisnuit ca la orice schimbare a Guvernului sa schimbam totul: de la directorii de scoli si de licee pina la ambasadori. Si asta pentru ca intregul sistem politic este o increngatura de relatii, cumetrii si nepotisme la limita grotescului. De aceea, deciziile ministrului Chiuariu, in loc sa ne ingrijoreze, ne fac sa ridicam apatic din umeri. Ne asteptam, in fond si la urma urmei, ca schimbarile de scaune sa vina si ele, odata cu suspendarea presedintelui Basescu si cu eliminarea democratilor din guvern. (In paranteza fie zis, li se cere acum, asa cum spuneam mai sus, tuturor celor adusi la putere de guvernarea PD sa renunte la posturi. Schimbarea stapinilor, bucuria nebunilor!)
Nu am de gind sa pretind ca in America, Europa sau Japonia nu e bine sa stii pe unul sau pe altul pentru a prinde o pozitie mai buna, pentru a te duce la un salariu mai mare sau pentru a beneficia de mai bune oportunitati de afaceri. Ba dimpotriva. Chiar in aceasta pagina am scris despre sistemul japonez de kone (relatii), iar despre cel din America invat cite putin in fiecare zi. Ceea ce diferentiaza Romania de restul lumii este faptul ca odata intrat intr-un sistem de beneficii, cel in cauza nu se mai preocupa de a si produce pe masura suportului pe care l-a primit pentru a ajunge unde a ajuns. Mai mult decit atit, se transforma intr-un fel de capusa a sistemului si face tot ce ii sta in putinta pentru a munci cit mai putin si a cistiga cit mai mult, indiferent daca o merita sau nu.
De aici si multe dintre tarele cu care se confrunta astazi Romania. La douazeci de milioane de locuitori avem aproape cinci sute de reprezentanti in parlament, in conditiile in care trei sute de milioane de americani sint reprezentati de 535 de congresmeni. Mai mult decit atit, pentru a-si ascunde incompetenta, alesii de la noi se ascund pe liste de partid. Mergind in jos pe lista beneficiarilor de buget, functionarii guvernamentali intra pe posturi prin concursuri nu intotdeauna foarte transparente, iar consilierii locali sint alesi tot pe liste de partid. I-am mentionat mai sus pe inspectorii scolari judeteni, care si ei sint la fel de numiti politic, desi legal se presupune ca dau un concurs de management educational. Si lista poate continua ad infinitum.
Si desi tocmai aceasta increngatura amorfa de conexiuni, amabilitati si nepotisme este cea pe care ne-am pus sperantele s-o vedem eliminata din viata noastra de zi cu zi, de catre un executiv onest si dedicat tarii si oamenilor ei, cei care l-au eliminat pe Traian Basescu si pe echipa sa, au purces imediat la demiterea celor insarcinati cu curatenia morala. Fara a avea macar rabdare sa lase sa treaca referendumul si fara a se sinchisi de opinia publica, graba noului ministru al Justitiei nu aduce decit a impuscare in propriul picior. Va las dumneavoastra bucuria de a-l defini pe cel care se-mpusca singur in picior...
In Romania, insa, ne-am obisnuit ca la orice schimbare a Guvernului sa schimbam totul: de la directorii de scoli si de licee pina la ambasadori. Si asta pentru ca intregul sistem politic este o increngatura de relatii, cumetrii si nepotisme la limita grotescului. De aceea, deciziile ministrului Chiuariu, in loc sa ne ingrijoreze, ne fac sa ridicam apatic din umeri. Ne asteptam, in fond si la urma urmei, ca schimbarile de scaune sa vina si ele, odata cu suspendarea presedintelui Basescu si cu eliminarea democratilor din guvern. (In paranteza fie zis, li se cere acum, asa cum spuneam mai sus, tuturor celor adusi la putere de guvernarea PD sa renunte la posturi. Schimbarea stapinilor, bucuria nebunilor!)
Nu am de gind sa pretind ca in America, Europa sau Japonia nu e bine sa stii pe unul sau pe altul pentru a prinde o pozitie mai buna, pentru a te duce la un salariu mai mare sau pentru a beneficia de mai bune oportunitati de afaceri. Ba dimpotriva. Chiar in aceasta pagina am scris despre sistemul japonez de kone (relatii), iar despre cel din America invat cite putin in fiecare zi. Ceea ce diferentiaza Romania de restul lumii este faptul ca odata intrat intr-un sistem de beneficii, cel in cauza nu se mai preocupa de a si produce pe masura suportului pe care l-a primit pentru a ajunge unde a ajuns. Mai mult decit atit, se transforma intr-un fel de capusa a sistemului si face tot ce ii sta in putinta pentru a munci cit mai putin si a cistiga cit mai mult, indiferent daca o merita sau nu.
De aici si multe dintre tarele cu care se confrunta astazi Romania. La douazeci de milioane de locuitori avem aproape cinci sute de reprezentanti in parlament, in conditiile in care trei sute de milioane de americani sint reprezentati de 535 de congresmeni. Mai mult decit atit, pentru a-si ascunde incompetenta, alesii de la noi se ascund pe liste de partid. Mergind in jos pe lista beneficiarilor de buget, functionarii guvernamentali intra pe posturi prin concursuri nu intotdeauna foarte transparente, iar consilierii locali sint alesi tot pe liste de partid. I-am mentionat mai sus pe inspectorii scolari judeteni, care si ei sint la fel de numiti politic, desi legal se presupune ca dau un concurs de management educational. Si lista poate continua ad infinitum.
Si desi tocmai aceasta increngatura amorfa de conexiuni, amabilitati si nepotisme este cea pe care ne-am pus sperantele s-o vedem eliminata din viata noastra de zi cu zi, de catre un executiv onest si dedicat tarii si oamenilor ei, cei care l-au eliminat pe Traian Basescu si pe echipa sa, au purces imediat la demiterea celor insarcinati cu curatenia morala. Fara a avea macar rabdare sa lase sa treaca referendumul si fara a se sinchisi de opinia publica, graba noului ministru al Justitiei nu aduce decit a impuscare in propriul picior. Va las dumneavoastra bucuria de a-l defini pe cel care se-mpusca singur in picior...
