Proiectul introducerii impozitului pe venitul global al gospodăriilor pare o inepţie atât de mare încât ai crede că nici n-ar trebui luat în serios. Însă energiile care se consumă prin PSD şi Guvern în legătură cu acest proiect încep să mă facă să cred că unii de pe acolo chiar sunt porniţi să implementeze acest sistem. Pare a fi chiar ideea lui Dragnea şi, pentru că nimeni de prin partid nu are curaj să-l contrazică, riscul ca această prostie să fie transpusă în practică devine unul considerabil.
Nu ştiu câtă economie ştie Dragnea şi câte cunoştinţe despre finanţe are, dar este clar că este rupt de realitatea românească. În primul rând, sistemul impozitării globale este unul greoi, dificil de înţeles şi de aplicat chiar şi de cei cu o cultură financiară, cu atât mai puţin de „afonii” fiscali, aşa cum sunt marea majoritate a contribuabililor români, care oricum nu ştiu ce înseamnă termeni precum venit impozabil, deduceri fiscale, plată anticipată, impozit global etc. Chiar este nevoie de o cultură financiară mai mult decât minimă şi de o instruire serioasă pentru a aplica acest sistem în masă.
Dar nu aceasta ar fi principala problemă, ci timpul extrem de scurt de implementare – se doreşte să se aplice deja de anul viitor. Povestea celor 35.000 de consultanţi fiscali, pe care îi va găsi şi instrui statul şi care vor avea salarii de circa 10.000 de lei lunar este de-a dreptul de râs, dacă n-ar fi cam de plâns. De unde găseşte statul atâţia oameni calificaţi în consultanţă fiscală, când până şi ANAF-ul duce lipsă de personal? Firmele caută economişti cu disperare, dar găseşte statul 35.000! A avut Convenţia Democrată 15.000 de specialişti în 2006 şi s-a văzut ce a ieşit. Mai probabil vor migra toţi angajaţii Fiscului către această nouă slujbă la stat, din moment ce vor fi plătiţi mai bine, dar cine se va mai ocupa atunci de colectarea taxelor şi de lupta cu evaziunea şi frauda? Pentru că, totuşi, cei mai mulţi bani la buget nu vin din impozitul pe salariile angajaţilor – deşi este o sumă considerabilă, de 27 de miliarde de lei, la care statul renunţă brusc pentru un an şi pe care nu a spus de unde o acoperă.
Apoi, în proiect se vorbeşte despre „eliminarea birocraţiei”, ca motiv al implementării impozitării globale, dar tocmai asta face: îngreunează lucrurile. Majoritatea salariaţilor, în prezent, nu trebuie să depună niciun fel de document la Fisc, legat de salariul lor. De anul viitor, toţi angajaţii trebuie să treacă măcar o dată pe la biroul consultantului fiscal. Care consultant fiscal va avea fix programul de lucru al salariatului, adică nu va fi de găsit decât dacă angajatul se învoieşte de la serviciu.
Se tot vorbeşte, ca motivaţie a introducerii noului sistem, despre combaterea evaziunii fiscale. Aiurea, evaziunea ridicată este în agricultură, transporturi, tutun, alcool – cheltuieli care în general nu intră la deductibile.
Să mai vorbim despre bonurile fiscale ce trebuie strânse de toţi românii şi păstrate mai bine de un an, dar care se şterg de la sine în decurs de câteva luni?
Apoi, dacă îşi imaginează cineva că angajatul român, odată trezit cu nişte bani în plus lunar la salariu, va avea anul următor bani să-şi plătească de-odată tot impozitul pe anul trecut – câteva mii de lei – înseamnă că se crede în altă ţară - eventual SUA, în care acest gen de impozitare se practică parcă dintotdeauna. De fapt, în momentul de graţie luna mai 2019, când se depun primele declaraţii anuale de venit global, va creşte brusc numărul de credite, făcute strict pentru plata impozitelor.
De fapt, nu credeam că cineva va putea veni cu o asemenea imbecilitate precum acest sistem de impozitare globală. Sincer, dacă s-ar impozita toate prostiile astea politice, probabil am fi mult mai câştigaţi. Este însă incredibil că oamenii cu logică din PSD – şi nu sunt puţini – acceptă să înghită orice asemenea inepţie venită pe filiera Dragnea-Olguţa. Chiar sunt curios până când.
