Situaţia de la Garda Financiară nu este însă, din punctul meu de vedere, o excepţie. Sistemul de pile, corupţia care dă tonul în angajările de la stat, numirile politice şi lipsa de criterii în căutarea resurselor umane au dus la îmbibarea aparatului bugetar cu personaje dintre cele mai sinistre. Fireşte, sunt şi oameni foarte bine pregătiţi: profesori şi medici eminenţi, funcţionari incoruptibili, poliţişti profesionişti ş.a.m.d. Însă munca şi rezultatele acestora se pierd în hăţişul general, iar un examen similar celui de la Garda Financiară pentru toţi bugetarii ar scoate la iveală ceea ce ştim sau măcar intuim cu toţii: că prea mulţi (ca să nu spun cei mai mulţi) dintre angajaţii plătiţi din banii contribuabilului român sunt nepregătiţi sau nepotriviţi pentru jobul pe care îl au. Iar rezultatele muncii lor se văd peste tot: în învăţământ (bănuiesc că nu s-au uitat rezultatele de la bacalaureat), în administraţia publică locală (deszăpezirea de astă iarnă este poate cel mai elocvent exemplu, însă nu singurul), în poliţie (să omori un om "din greşeală" spune multe despre competenţa poliţiştilor implicaţi în cazul Pârvu, oricâte scuze le-ar găsi angajaţilor MAI procurorii care i-au scos nevinovaţi), în armată (zilele trecute, cotidianul "Obiectiv" scria despre militarul strivit de TAB în timpul unui exerciţiu militar), justiţie, sănătate etc.
Prin urmare, dincolo de criză, de corupţie şi de rezistenţa la reformă, sistemul instituţional din România mai are o hibă: idiotcraţia. Pe româneşte: ne conduc, ne educă, ne controlează, ne administrează prea mulţi proşti.
Idiotcraţia
Lumea spune că unii dintre ei vor continua ca şi până acum să-i umilească pe patroni şi să-şi protejeze propriile afaceri mai mult sau mai puţin transparente, că vor ocoli firmele protipendadei politice şi-i vor jecmăni pe micii investitori ori pe inamicii mahărilor zilei.
