Campania publică pentru cumpărarea „Cuminţeniei Pământului” a fost o acţiune care ar fi trebuit să ducă la o coeziune naţională. Am mai spus-o: ideea Guvernului Cioloş a fost una strălucită. Asta s-a vrut, de fapt, prin subscripţia publică: coagularea unei naţii în jurul unei idei nobile: de a participa, cu toţii, la un efort naţional. Nu că n-ar fi avut guvernul 11 milioane de euro pentru una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Brâncuşi şi una dintre cele mai apreciate opere de artă din lume. Dar trebuia responsabilizat şi poporul, trebuia pus să demonstreze că, într-adevăr, este dispus să se implice direct într-o acţiune de acest gen. Pentru că, în general, mulţi români sunt genul de oameni care se bat cu cărămida în piept cât de patrioţi sunt ei, dar când e vorba să demonstreze asta, încep să arunce cu noroi.
Asta s-a întâmplat şi cu campania guvernului. O mare parte a presei a început să critice aiurea acţiunea, unii dintre politicienii PSD au început să arunce cu noroi, iar mare parte a populaţiei a început să-i înjure pe guvernanţi, pe cei care donau, pe Brâncuşi... S-a dovedit că, din cele 6 milioane de euro, cât ar fi trebuit să se strângă din partea românilor – adică 2 euro de la 3 milioane de oameni – s-au colectat puţin peste 1 milion. Ieri, Guvernul a decis ca banii colectaţi să fie restituiţi.
Da, subscripţia publică lansată de Guvernul Cioloş s-a dovedit a fi un eşec. Dar, dincolo de ideea de coeziune naţională, acţiunea Guvernului s-a transformat, de fapt, într-un experiment. Un experiment care a arătat cum, în România, o iniţiativă de bun simţ este călcată în picioare şi transformată într-o sperietoare de televiziunile ostile oricărei iniţiative care nu are aviz de la PSD, de politicieni penali şi de un popor captiv, în general, aceloraşi televiziuni de partid. Experimentul nedorit a arătat că ideea coeziunii poporului român a fost spulberată de însuşi poporul român. De fapt, din păcate, eşecul campaniei publice nu este unul al Executivului, ci este un eşec al României. Cu siguranţă, Brâncuşi ar fi fost dezamăgit, din nou de propria ţară.
