În fiecare an, de 1 Decembrie, printre mesajele de tot felul adresate României pe rețelele de socializare, apare așa, de nicăieri, un soi de revoltă printre internauți. Un grup destul de consistent care contestă că ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918 ar fi un eveniment ”chiar” reprezentativ pentru România, încât să justifice alegerea ca zi națională. Și propun - mă rog, mai mult share-uiesc texte pline de argumente mai mult sau mai puțin plauzibile ori cunoscute de majoritate - schimbarea acestei date cu altele, care, în opinia lor, ar fi mult mai importante decât ”mișcarea populară” de la Alba Iulia.
Nu comentez, mă depășește subiectul, are țara asta destui învățați, în adevăratul sens al cuvântului, care să stabilească și restabilească adevărul istoric. Așa cum îl știu eu, chiar și simplul fapt că a fost un eveniment al maselor, nu o zi în care, undeva, într-un birou, s-a luat o decizie, mi se pare că justifică alegerea. Dar... eu nu sunt istoric. Așa cum spuneam, nu comentez.
Însă, tot numai de 1 Decembrie, mai apare un curent printre internauți. Nici aceștia nu sunt puțini și cer, fără nicio urmă de jenă, schimbarea zilei naționale pe motiv că e... prea FRIG. Ei, asta mi se pare un tupeu care frizează absurdul. E ca și cum ziua aceasta ar fi numai despre noi, despre confortul nostru și, probabil, tonele de mici și bere cu care ne-am îndopa, de hăhăiala prin spectacole în aer liber susținute de artiști mai mult sau mai puțin merituoși.
Ei bine, ziua aceasta este despre noi, dar despre noi toți, cei de acum, dar, mai ales, despre ei. Ei, cei care au plătit cu prețul vieții libertatea de care ne bucurăm acum, inclusiv aceea de face ping-pong prin calendar cu ziua națională. Este vorba despre respectul pe care îl datorăm bunilor și străbunilor, despre bucuria dar și obligația de a-i onora, de a le cinsti memoria și a le mulțumi smeriți pentru sacrificiul lor. Știți, și oamenii care au venit pe jos la Alba Iulia, dar, mai ales, soldații care au făcut posibile unirea și ”întâlnirea” aceasta, au înfruntat ploaia și frigul. E ca și cum ostașii ar spune... e cam frig, uite plouă, bate vântul, hai să amânăm lupta pentru la primăvară, să cânte păsărelele, să dea colțul ierbii! Pe principiul acesta, cred că și Revoluția ar trebui să o mutăm prin august așa... ca să nu le înghețe picioarele marilor patrioți.
Ori, ca să fiu pe deplin în mintea lor, eu propun ca și Moș Crăciun să vină, nu știu, pe 25 iulie... e ok? Vă dați seama ce mișto ar fi prin târgurile astea de iarnă... pardon vară... să admiri luminițele, globulețele, căsuțele de turtă dulce cu un caffe frappe în mână... Altă viață, altfel te-ai bucura de daruri. Care, apropo, ar fi și mai ieftine... vara scapi mai repede cu un tricou, niște șlapi și niște pantaloni scurți, așezate frumos sub... trebuie să mă gândesc bine cu ce aș înlocui bradul... un trandafir, un crin, o gladiolă... încă mai cercetez. Plus că și luminițele s-ar aprinde mai târziu, că e ziua lungă, și astfel toată lumea ar fi mulțumită iar țara ar avea numai de câștigat.
Deștepți, domnule, americanii ăștia, cred că numai hamburgeri aveau în cap când au decretat zi națională 4 iulie!
