Premierul României, Viorica Vasilica Dăncilă, a prezentat, luni, bilanţul activităţii guvernului pe care îl conduce, la 6 luni de la învestire. Sau de la „investire”, ca să înţeleagă şi doamna prim ministru, care, de regulă, vorbeşte fără diacritice. Bine, iniţial, de emoţii cred, luni, a început să vorbească şi fără microfon, adică fără să dea drumul la microfon, dar după câteva minute cineva i-a atras atenţia şi a remediat problema. Iar odată apăsat butonul, cu o viteză pe care nu o credeam capabilă s-o prindă, doamna Viorica a început turuiala.
Venituri bugetare mai mari, transferuri mai multe, tăieri de taxe, creşteri salariale, absorbţie de fonduri, reducere deficit, investiţii europene, plafonări, indemnizaţii, dotări. Filme, Hollywood, start up nation, stimulente, bani de la UE. Milioane de euro, de lei, procente, dobânzi, încasări peste plan. Oi, porci, tomate, irigaţii, grindină, mândrie naţională. Salarii, pensii, accize. Spitale, şcoli, locuri de muncă. Avioane, vapoare, conducte, autostrăzi. Totul de la excelent în sus, ba pe alocuri chiar la superlativ. Măi să fie, să-ţi dai palme să te trezeşti, nu alta. Cât belşug! Ce cifre! Ce realizări! Noroc că din „raţiuni de timp” s-a referit doar la cele mai relevante succese. Altfel nu ştiu dacă îmi mai reveneam vreodată din şoc.
Pentru că, vă rog să mă credeţi, chiar am simţit un adevărat şoc ascultând-o pe doamna Viorica, pentru care, în România, situaţia este atât de roz, cifrele arată atât de bine, iar bunăstarea a atins aşa nişte cote, încât chiar m-a convins că trăiesc într-un stat paralel. Unul care, din păcate, nu are absolut nicio legătură cu realizările măreţe ale acestui minunat partid şi extraordinar guvern. Căci, oricât de repede şi, culmea, aproape corect, a vorbit doamna Viorica ieri, eu chiar nu pot să pricep unde s-or regăsi toate performanţele acestea. Unde s-or ascunde, că mă uit la mine în portofel, pe bonuri, chitanţe şi facturi, trag cu ochiul şi urechea în jur şi surpriză: nici vorbă de prosperitate şi siguranţă. Oare să fim noi, ăştia din statul paralel, răi, proşti, orbi? Că în lumea asta a noastră, mai mult sau mai puţin paralelă, preţurile au luat-o razna, dobânzile şi indicii financiari sunt de nestăpânit, energia şi gazele se scumpesc într-un an cât în alte ţări în şapte, inflaţia şi euro au atins un maxim record, iar investiţiile sunt minuscule! Salariile şi pensiile sunt vai mama lor, iar locurile de muncă... majoritatea numai pentru salahori şi pe minimul pe economie. Şi astea sunt doar câteva dintre problemele care ne macină, doamna Viorica!
Dar de unde să ştie doamna Viorica la ce mă gândesc eu în timp ce o ascult. Din faţa microfonului, din Palatul Victoria şi sediul PSD altfel se vede viaţa! Aşa că, tocmai când făceam eu mai abitir paralele între minunăţiile realizate în cele 6 luni de cel mai performant guvern şi realitatea cu care noi, ceilalţi, ne confruntăm, doamna Viorica s-a ridicat brusc şi a ieşit din sală fără să dea vreo explicaţie, fără să răspundă la vreo întrebare. A făcut exact ce ştie să facă cel mai bine. Să citească şi s-o şteargă cât mai iute. Iar în urma ei ... linişte mormântală.
Ce frumos a vorbit doamna Viorica! Ce femeie civilizată, neconflictuală şi deosebit de comunicativă! Ce frumoasă poveste au descris cifrele ei! Ce frumos ne conduce PSD-ul! Prea frumos, prea ca în altă ţară!
Dar... gata bilanţul! Încep ştirile: scumpiri, inundaţii, incendii, cod portocaliu, legile justiţei, Tudorel Toader, candidaţi la şefia DNA, numire DIICOT, ROBOR, campania “fără penali în funcţie publice”. Deh!, ştiri din statul paralel, nu din statul pentru care doamna Viorica a prezentat bilanţul la 6 luni. Statul lor, în care curge numai lapte şi miere, în care se împarte dreptate şi prosperitate cu polonicul.
