De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Lumea reală nu are mașini, nci clădiri, nici străzi, nici oameni singuri, despărțiți între ei, așa cum are lumea iluziei.
Lumea reală nu te dezamăgește dându-ți ceva, care apoi să-ți ia înapoi, așa cum face lumea iluziei.
În lumea iluziei nimic nu dăinuie; gândul morții face ca totul să treacă, încet, în vechime și uitare, devenind cel mult o istorie.
Nimic nu e viu în lumea iluziei, pentru că moartea atinge tot ceea ce nu este cu adevărat viu.
Dumnezeu este însă cu adevărat viu, iar moartea nu are niciun efect asupra Fiului Său, care este la fel de viu.
Hristos este aici, în lumea reală, la fel de prezent așa cum a fost dintotdeauna.
Dacă nu Îl vezi încă, este pentru că ai ales să nu vezi lumea reală, judecând ce este bine și ce este rău la fratele tău, ieșind din Iubire.
Hristos te așteaptă aici, în prezent, să uiți trecutul și să retrăiești adevărata Iubire.
Iubirea adevărată este doar acum.
„Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
(Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, XIII, 5-13)
