Este pentru a "enşpea" oară când se emit acte normative aşa... pe genunchi, fără a fi anticipate toate efectele, înainte de a primi statut de obligaţie generală. Şi atunci cum să nu zici, privind în ansamblu întreaga situaţie: iată, domnule, încă o dovadă că se aplică legea după principiul "las-o, mă, că merge-aşa!". De ce spun asta? Păi, în primul rând, actul normativ atât de mult hulit de fermieri nici nu-i viza în mod direct. Era vorba despre protejarea drumurilor publice de "supra-sarcina" maşinilor de mare şi foarte mare tonaj pe care şoferii (fie de capul lor, pentru un mic ciubuc, fie că aşa le impunea patronul) le încarcă peste capacitate. De aici şi drumurile de nivelul comunei primitive, denivelate şi cu şanţuri adânci. Plus că astfel de maşini travesează poduri sau diguri care sunt proiectate pentru o anumită sarcină de greutate. Dar să luăm un exemplu de aici, de la noi: câte maşini ce cărau piatră de la carierele din Tulcea la Brăila, încărcate cu mult peste capacitate n-au dat fiori reci echipajelor de pe navele de la punctul de trecere bac Smârdan? Sau chiar autorităţilor din Măcin, care priveau cu îngrijorare degradarea continuă a şoselei Smârdan - Măcin, construită chiar pe un important dig de apărare împotriva inundaţiilor!
Revenind la agricultorii noştri, ei au fost, practic, victimele colaterale ale unei "legi" insuficient documentate, ruptă de realitatea din teren, cu multe lacune şi posibile interpretări. Aşa au ajuns în situaţia în care să-l vâneze pe ministrul lor, Valeriu Tabără, şi să-l mandateze ca emisar al "sărut-mânismelor" locale pentru rezolvarea problemei. Norocul lor că Tabără oricum empatiza cu ei pentru că a înţeles din prima problema. Dar ce obligaţie suplimentară ar fi avut el, ca să se milogească mai departe la colegii din Guvern: "hai, măi, să facem ceva să-i ajutăm pe oamenii ăştia!" Norocul lui că a găsit înţelegere, pentru că ultimele noastre informaţii arată că, până la apariţia unui act care să corecteze greşeala, poliţiştii şi administratorii drumurilor vor trece cu vederea prezenţa maşinilor încărcate cu cereale. Dar dacă se termina norocul la ei?!
Hai, măi, să facem ceva să-i ajutăm pe oamenii ăştia!
Este vorba, evident, despre hotărârea de guvern ce prevede sancţiuni drastice pentru fermierii care îşi transportă recolta în hambare sau silozuri fără a avea un tichet de cântar. Aşa cum am arătat şi în materialul publicat în ediţia de ieri, pe această temă, respectarea rigorii legii îi obligă pe fermieri să bage mâna adââânc în buzunar şi să scoată undeva cam la vreo 30.000 euro pentru un aparat de măsură care să facă fix ce voia Guvernul: să emită la cap de tarla tichetul de cântar. Trecem peste aspectul legat de faptul că nu toţi producătorii agricoli se pot lăuda cu sole compacte de teren, context în care ar fi trebuit ca "nenorocoşii" să-şi cumpere mai multe cântare pe care să le plimbe ca pe sfintele moaşte pe la toate solele unde fac seceriş.
