• în problema maxi-taxi, s-au luat decizii echitabile şi corecte atunci când s-a hotărât cine pleacă, cine rămâne şi în ce condiţii? • Primăria Brăila zice că DA, însă “TCF Imex” strigă NU! şi argumentează arătând că autoritatea locală a trecut cu vederea hârburile “Braicar”-ului • în plus, acuză autoritatea că ar fi evitat intenţionat să rezilieze contractele în cazul transportatorilor cu datorii către bugetul local, deşi avea posibilitatea să o facă • de cealaltă parte, primarul Marian Dragomir spune că “Braicar”-ului nu i se aplică regula vechimii maşinilor şi că s-a preferat acţionarea în instanţă a datornicilor ca să nu se dezechilibreze concurenţial piaţa transportului de călători • dincolo de această dispută, un lucru este cert: brăilenii au nevoie de mai multe mijloace de transport noi, care să ajungă în staţii la intervale mici de timp
Curăţenia de anul trecut făcută de către Primăria Brăila în sectorul maxi-taxi, deşi binevenită, ridică totuşi mari semne de întrebare dacă s-au aplicat cu egală măsură sancţiunile în rândul operatorilor privaţi de transport în comun. De ce spunem asta? Autoritatea locală a obligat, şi pe bună dreptate, maxi-taxi-ştii să scoată din trasee toate hârburile mai vechi de 10 ani - iar cine nu s-a conformat a rămas cu buza umflată pentru că i-a fost reziliat contractul -, dar s-a făcut că nu vede hârburile “Braicar”. De asemenea, deşi avea posibilitatea să-i sancţioneze direct cu rezilierea contractului pe operatorii cu datorii la plata redevenţei pentru serviciul de transport, a preferat varianta acţionării lor în judecată, adică o soluţie care mai lungeşte agonia. Toate acestea, de teamă că dacă ar fi făcut cu adevărat curăţenie în sectorul transportului în comun de călători, cu puţinele maşini rămase nu s-ar mai fi putut asigura nici la jumătate nevoia de mobilitate a brăilenilor, iar întreg oraşul s-ar fi blocat din cauza deficitului de mijloace de transport. O teamă justificată, am putea spune, dacă ne aducem aminte calvarul de anul trecut când aşteptai chiar şi o jumătate de oră în staţie un autobuz, iar când, într-un final, îşi deschidea uşile constatai că era deja full şi nu aveai unde să urci. Ce se poate deduce din această poveste? Faptul că autoritatea locală, deşi este evident că îşi doreşte, nu poate încă renunţa la serviciile maxi-taxi. Şi doi, faptul că operatorul public de transport încă are MAAARE nevoie de lărgirea parcului auto.
Este arhicunoscută tuturor brăilenilor harababura de anul trecut din transportul în comun, generată de decizia municipalităţii de a încerca o curăţenie în sectorul de activitate maxi-taxi, mai precis de a scoate din circulaţie microbuzele mai vechi de 10 ani. Vă aduceţi aminte cu siguranţă de timpul pierdut prin staţii şi nervii consumaţi în aşteptarea autobuzului care să vă ducă acolo unde aveaţi treabă. Privită retrospectiv întreaga poveste, nu ai cum să treci cu vederea faptul că procedura în sine are totuşi ceva hibe care aruncă o lungă umbră asupra deciziilor luate de către autoritatea locală în acest sector de activitate.
Cel mai evident argument în acest sens, invocat deseori de cititorii noştri în comentariile postate la articolele privitoare la eliminarea hârburilor maxi-taxi, este faptul că şi “Braicar”, la rându-i operator privat de transport, folosea şi el hârburi pe post de mijloace de transport. De exemplu, microbuzele Renault folosite pe linia 13, ori primul lot de autobuze BMC, cumpărate prin 2004. Şi unele şi altele îşi arată cu prisosinţă uzura. Astfel, brăilenii s-au întrebat dacă nu cumva şi “Bracar” era în culpă după aceeaşi regulă a vechimii maşinilor. Reporterii “Obiectiv” au adresat această întrebare municipalităţii, iar răspunsul primit, semnat de primarul Marian Dragomir, spune clar că NU. “În baza studiului de oportunitate aprobat ce a avut ca principale obiective asigurarea necesităţilor de mobilitate ale populaţiei, precum şi crearea unui mediu cuncurenţial care să asigure un serviciu de transport public modern, cu un standard de confort şi siguranţă cât mai ridicat, traseele de transport au fost împărţite în două categorii, astfel: Trasee principale, atribuite în mod direct operatorului public de transport SC Braicar SA, având unic acţionar CLM Brăila. În acest caz contractul de delegare nu impune limita de vechime a mijloacelor de transport; Trasee secundare, atribuite în urma derulării procedurii de licitaţie publică deschisă către operatori cu capital privat. În acest caz (...) vechimea parcului mijloacelor de transport ce urma să deservească traseele secundare adjudecate de maxim 10 ani, a constituit unul dintre criteriile de evaluare/departajare a ofertelor depuse”, se arată în răspunsul municipalităţii. Bine, bine, dar nu cumva această regulă rămâne valabilă şi pentru autobuzele “Braicar” care au început să circule pe trasele secundare abandonate de operatorii maxi-taxi, sau de pe care operatorii au fost daţi afară? “Menţionăm faptul că pe traseele preluate în regim de urgenţă, SC Braicar, utilizează autobuze mărcile BMC, ISUZU, KARSAN cu o vechime mai mică de 10 ani. (...) De asemenea, o parte dintre autobuzele cu vechimea mai mare de 10 ani este folosită de operator pentru transportul salariaţilor unor agenţi economici, către şi de la locul de muncă, prin curse speciale pe care le prestează în baza contractelor încheiate în acest scop (...)”, vine răspunsul primăriei. Şi totuşi, chercenii pot depune oricând mărturie asupra faptului că, din februarie anul trecut, pe traseul 13 au circulat numai microbuzele Renault ale “Braicar” cu an de fabricaţie 2001. La fel cum şi pe traseul 35 au circulat autobuzele BMC cu motorizare Euro 3, având an de fabricaţie 2004, sau 2006. De precizat că din flota de 28 de autobuze marca BMC pe care “Braicar” le tot rulează de ani buni, doar 2 bucăţi au motorizare Euro 5 şi an de fabricaţie 2012, restul fiind de fabricaţie 2004 (18 bucăţi) şi 2006 (8 bucăţi). “Deşi din situaţia prezentată mai sus rezultă că SC Braicar SA are în flota sa şi autobuze cu o vechime mai mare de 10 ani, dorim să vă reţinem atenţia asupra efortului suplimentar ce a acţionat în ultima perioadă asupra resurselor materiale şi umane ale societăţii, având în vedere că, pe lângă asigurarea acestor trasee preluate în regim de urgenţă (13, 16, 17, 31, 34 şi 35 - n.r.), SC Braicar a asigurat cu autobuzele proprii şi traseele aferente transportului cu tramvaiul din zona bulevardului Dorobanţilor unde se derulează în continuare proiectul de investiţie cu co-finanţare europeană”, se justifică, oarecum, municipalitatea, punctând faptul că în ultimii ani s-au făcut totuşi achiziţii masive de autobuze noi, de mică, medie şi mare capacitate, mărcile Isuzu şi Karsan, precum şi faptul că seria de achiziţii va continua şi în acest an cu un lot de 20 de autobuze din care 4 de capacitate mică, iar restul de medie capacitate.
Mai trebuie spus că pe finalul anului trecut, Primăria Brăila a avertizat din nou operatorii de transport cu privire la regula vechimii maşinilor din traseu, cunoscut fiind faptul că 8 microbuze au an de fabricaţie 2006 şi astfel trebuie retrase acum la început de 2017.”Toţi operatorii de transport trebuie să respecte prevederile contractuale asumate”, a mai punctat Dragomir.
Primăria a preferat varianta mai complicată
Dar să revenim la curăţenia de anul trecut din ograda maxi-taxi. Un alt aspect interesant este acela că, deşi avea posibilitatea să rezilieze contractul cu operatorii de transport ce înregistrau datorii mari la plata redevenţei, autoritatea locală a preferat calea mai lungă, adică să dea în judecată restanţierul şi să încerce să recupereze pe calea instanţei creanţele.
În această situaţie se află doi operatori maxi-taxi: “Gebamy Trans Junior” care asigură traseele secundare 8 şi 41, precum şi “Minibus 2002” pentru traseul 40.
Pe primul loc este “Gebamy Trans” care, la momentul 2016 figura cu o restanţă de 1,28 milioane lei, din care 0,96 milioane - redevenţă şi 0,32 milioane lei - majorări calculate ca urmare a neachitării la termen a redevenţei. Pentru acest operator, municipalitatea ne-a comunicat că are proces în instanţă pentru recuperarea banilor. “Noi am contestat sumele pretinse de dumnealor, s-a cerut şi o expertiză, acum aşteptăm o decizie din partea instanţei pentru că după părerea noastră sumele solicitate, inclusiv penalităţi sunt mult prea mari. Dar, repet, ne judecăm pe aceste valori, instanţa va decide”, a explicat, anul trecut, George Baba, reprezentantul “Gebamy Trans Junior”.
Pe locul II, cu 185.264 lei, reprezentând datoria de bază (redevenţă) inclusiv majorări de întârziere, apare “Minibus 2002” (administrator Cornel Pungă), cu precizarea că şi în acest caz municipalitatea a mers la instanţă pentru a cere banii. De altfel, a reuşit în acest caz şi instituirea unui sechestru asigurător pe 15 mijloace de transport ale debitoarei, în contul restanţelor la plată.
De ce nu a aplicat primăria clauza contractuală care permite rezilierea contractului în cazul unor datorii mai vechi de 90 de zile? “În scopul prioritar de a nu perturba condiţiile de desfăşurare a serviciului de utilitate publică şi de a menţine mediul concurenţial instalat la nivelul local pe acest segment de activitate”, ne-a răspuns autoritatea locală.
Goleanu, administratorul TCF Imex: “ne simţim nedreptăţiţi”
Motivul invocat de municipalitate nu-l satisface însă pe Dănel Goleanu, administratorul “TCF Imex”, compania care a gestionat până în toamna anului trecut traseele 16 şi 17 şi căreia Primăria Brăila i-a reziliat unilateral contractul de gestiune al acestor două trasee, tocmai pe considerentul că microbuzele folosite erau mai vechi de 10 ani. “Considerăm nedrept ca această condiţie a vechimii parcului auto să le fie impusă doar operatorilor privaţi, iar Braicar să poată folosi mijloace de transport mai vechi de 10 ani. (...) Pe de altă parte, ne simţim nedreptăţiţi deoarece există operatori de transport care au acumulat în ultimii ani datorii de ordinul milioanelor de lei şi care în continuare sunt toleraţi de autorităţi, deşi există o clauză în contractul de concesiune care permite Consiliului Local să dispună aceeaşi măsură de reziliere unilaterală a contractului, la depăşirea cu un anumit număr de zile a termenului de plată a redevenţei. (...) În concluzie, noi, buni platnici, am fost «executaţi» de CLM pentru că nu am mai avut resurse financiare pentru înnoirea parcului auto, dar am ales să fim corecţi faţă de bugetul local şi în felul acesta şi faţă de comunitate, în timp ce datornicii sunt protejaţi şi lăsaţi să acumuleze datorii şi mai mari, pe care nu se ştie dacă le vor achita vreodată, iar «piraţii» îşi desfăşoară nestingheriţi activitatea sub privirile tolerante ale autorităţilor”, ne-a transmis sursa citată. De precizat că firma a cerut în instanţă anularea deciziei Primăriei Brăila de reziliere a contractului.
Reamintim că în cursul anului trecut Primăria Brăila a notificat toţi operatorii de transport persoane în regim maxi-taxi cu privire la obligativitatea respectării unei clauze contractuale care stabileşte că microbuzele în trasee nu pot avea o vechime mai mare de 10 ani de când au ieşit din fabrică. Câteva dintre firmele de transport au renunţat la o parte dintre trasee dar şi le-au păstrat pe acelea unde au putut asigura maşini mai noi de 10 ani. Mai departe, municipalitatea a preluat traseele abandonate (este vorba despre liniile 13, 31, 34 şi 35) şi le-a predat celor de la “Braicar” să execute serviciul de transport cu mijloace proprii. Un caz aparte l-a constituit operatorul “TCF Imex” care nu s-a conformat solicitării municipalităţii privind vechimea microbuzelor folosite pe traseele 16 şi 17, context în care autoritatea a trecut la rezilierea unilaterală a contractului pe care îl avea încheiat cu această companie în urma licitaţiei organizată în 2011 pentru delegarea gestiunii serviciului de transport persoane în municipiu. Astfel, începând cu 1 octombrie 2016 microbuzele au fost retrase din trasee, în locul lor intrând în circulaţie autobuzele “Braicar”. De precizat că prevederea privind vechimea microbuzelor în traseele secundare a fost inserată în contractele cu operatorii privaţi încă din 2004, când serviciul a fost reglementat prin hotărâre a Consiliului Local Municipal şi s-au organizat primele licitaţii pentru traseele secundare aşa cum le-au definit şi stabilit consilierii municipali la acea vreme.
