De altfel, Traian Băsescu s-a întors la microfon ca să-şi corecteze ieşirea, precizând că l-a luat gura pe dinainte şi că nu a stabilit o dată exactă pentru încheierea forţată a mandatului actualului Legislativ. Dar lucrurile rămân tot încurcate.
În primul rând, cheltuielile cu un nou scrutin vor apărea ca nejustificate în ochii românilor, cu atât mai mult cu cât România a contractat acel împrumut uriaş pentru plata pensiilor şi salariilor. Noi alegeri ar însemna un lux pe care nu şi-l permite nimeni în toiul recesiunii, cu atât mai mult cu cât nemţii ne văd în prima jumătate a lui 2010 şi mai împovăraţi de dificultăţi economice. În plus, avem aproape de noi contraexemplul unei ţări greu de condus, cu un guvern rebel faţă de un preşedinte la rândul lui plin de ambiţii. Ucrainenii au trecut deja prin alegeri anticipate, dar guvernul de la Kiev şi Parlamentul continuă să-i fie potrivnice preşedintelui, care, şi el, ameninţă cu un nou scrutin înainte de termen. Ce vor alege liderii politici de la Bucureşti?
Cel puţin până acum, fiecare tabără s-a ţinut fermă pe poziţii, acuzând-o pe cealaltă pentru prelungirea nejustificată a crizei politice. Declaraţiile tăioase vor continua cu siguranţă, astăzi fiind programate discuţii între premierul desemnat de şeful statului şi reprezentanţii partidelor, în timp ce aceştia au în plan să discute cu al lor candidat respins.
Un guvern interimar de două luni, menit să înlocuiască guvernul interimar al lui Boc, ar trebui să nu iasă cu nimic în evidenţă, ci doar să asigure continuitatea conducerii până după alegeri. Însă, dincolo de aparenţe, impunerea lui este văzută de fiecare dintre cele două tabere ca o victorie, ca un atu electoral, cu toate că noul mandat prezidenţial va debuta oricum cu o schimbare de Cabinet, indiferent cine va câştiga alegerile. Până acum, iniţiativa în confruntare i-a aparţinut lui Traian Băsescu, care a reuşit să recreeze condiţiile de acum doi ani şi jumătate, când coaliţia 322 l-a suspendat din funcţie, câştigând apoi la scor referendumul care l-a reconfirmat la Cotroceni. Au căzut partidele din opoziţie în capcană? Aşa s-ar părea, însă alianţa PSD-PNL-UDMR-minorităţi nu şi-a spus încă ultimul cuvânt, după cum nici şeful statului nu poate fi la fel de sigur de victorie ca în mai 2007: factorul emoţional de atunci este de neegalat.
De altfel, cele două sondaje de opinie realizate până acum - e drept, făcute înainte de căderea guvernului Boc - arată un scor strâns pentru turul al doilea. Şi e limpede că, până pe 6 decembrie, niciunul dintre finaliştii indicaţi în ambele chestionări, Băsescu şi Geoană, nu vor sta cu mâinile în sân.
În primul rând, cheltuielile cu un nou scrutin vor apărea ca nejustificate în ochii românilor, cu atât mai mult cu cât România a contractat acel împrumut uriaş pentru plata pensiilor şi salariilor. Noi alegeri ar însemna un lux pe care nu şi-l permite nimeni în toiul recesiunii, cu atât mai mult cu cât nemţii ne văd în prima jumătate a lui 2010 şi mai împovăraţi de dificultăţi economice. În plus, avem aproape de noi contraexemplul unei ţări greu de condus, cu un guvern rebel faţă de un preşedinte la rândul lui plin de ambiţii. Ucrainenii au trecut deja prin alegeri anticipate, dar guvernul de la Kiev şi Parlamentul continuă să-i fie potrivnice preşedintelui, care, şi el, ameninţă cu un nou scrutin înainte de termen. Ce vor alege liderii politici de la Bucureşti?
Cel puţin până acum, fiecare tabără s-a ţinut fermă pe poziţii, acuzând-o pe cealaltă pentru prelungirea nejustificată a crizei politice. Declaraţiile tăioase vor continua cu siguranţă, astăzi fiind programate discuţii între premierul desemnat de şeful statului şi reprezentanţii partidelor, în timp ce aceştia au în plan să discute cu al lor candidat respins.
Un guvern interimar de două luni, menit să înlocuiască guvernul interimar al lui Boc, ar trebui să nu iasă cu nimic în evidenţă, ci doar să asigure continuitatea conducerii până după alegeri. Însă, dincolo de aparenţe, impunerea lui este văzută de fiecare dintre cele două tabere ca o victorie, ca un atu electoral, cu toate că noul mandat prezidenţial va debuta oricum cu o schimbare de Cabinet, indiferent cine va câştiga alegerile. Până acum, iniţiativa în confruntare i-a aparţinut lui Traian Băsescu, care a reuşit să recreeze condiţiile de acum doi ani şi jumătate, când coaliţia 322 l-a suspendat din funcţie, câştigând apoi la scor referendumul care l-a reconfirmat la Cotroceni. Au căzut partidele din opoziţie în capcană? Aşa s-ar părea, însă alianţa PSD-PNL-UDMR-minorităţi nu şi-a spus încă ultimul cuvânt, după cum nici şeful statului nu poate fi la fel de sigur de victorie ca în mai 2007: factorul emoţional de atunci este de neegalat.
De altfel, cele două sondaje de opinie realizate până acum - e drept, făcute înainte de căderea guvernului Boc - arată un scor strâns pentru turul al doilea. Şi e limpede că, până pe 6 decembrie, niciunul dintre finaliştii indicaţi în ambele chestionări, Băsescu şi Geoană, nu vor sta cu mâinile în sân.
