Pe ce planetă trăiesc oare edilii şi miniştrii noştri ori responsabilii de prin primării sau ministerul Transporturilor, atunci când fac recepţia unei lucrări de asfaltare? Ce fel de material se foloseşte în România şi ce fel de asfalt se aşterne pe drumurile din alte ţări, mai mult sau mai puţin dezvoltate - începând cu Germania şi terminând cu Bulgaria? Cât "comision" trebuie să primeşti ca să semnezi cu ochii închişi nota de recepţie şi să nu vezi craterul apărut în asfaltul pentru care oricum s-a plătit de două ori mai mult? Nu-mi amintesc să fi existat vreun responsabil cu recepţia unui drum, sancţionat drastic pentru că asfaltul a cedat la prima zăpadă mai seriosă. Şi nici n-am auzit de vreo firmă de profil care să fi fost pusă să refacă lucrarea ori să plătească daune consistente pentru proasta execuţie. Iar situaţia nu este una nouă, ci persistă de aproape 20 de ani, timp în care s-au îngropat miliarde de euro pe asfaltări, într-un dispreţ total faţă de calitate şi mai ales faţă de utilizatorii drumurilor. Adică exact cei care plătesc, de fapt, gropile de lux ale autorităţilor.
Gropile altora şi craterele noastre
Suntem campioni absoluţi la acest capitol, lucru pentru care, după cum se vede, ne dăm toată silinţa. Provocate parcă de o ploaie de meteoriţi, craterele din asfalt sunt, oficial, rezultatul utilajelor de deszăpezire şi materialului antiderapant. În realitate, nu utilajele sau nisipul amestecat cu sare reprezintă de fapt cauza şi nici zăpada sau gheaţa formată pe carosabil. Şi prin alte ţări ale lumii ninge, şi prin alte părţi îngheaţă, şi pe la alţii se deszăpezeşte cu utilaje şi material antiderapant. Problema este, de fapt, ascunsă în calitatea asfaltului. Aceasta este singura diferenţă dintre noi şi ceilalţi. Deşi plătim pentru acest asfalt cele mai mari preţuri din Europa, deşi reabilitarea sau cârpirea unei şosele ajunge să coste mai mult decât construirea unui drum nou, deşi avem autostrăzi la preţuri astronomice, craterele din asfalt apar după fiecare iarnă într-un număr direct proporţional cu costul drumului: cu cât s-a investit mai mult în reabilitarea lui, cu atât mai dese sunt gropile. Şi în Austria - ca să dau numai un exemplu - ninge, mai abitir decât pe meleagurile noastre, dar zău dacă se pot număra, pe sute de kilometri de autostradă, la fel de multe petice - că despre gropi chiar nu poate fi vorba - câte cratere se găsesc pe o stradă din Brăila, Bucureşti sau orice alt oraş românesc.
