Despre salarizare am mai scris, îmi menţin părerea: e dreptul lor să ceară respectarea unei legi şi venituri onorabile. Iar Guvernul, dacă ar dori, ar putea găsi modalităţi de calcul care să reflecte calitatea şi importanţa muncii depuse. Însă Guvernul (şi nu mă refer strict la actualul Guvern) nu vrea, e clar, altfel de atâta vreme ar fi rezolvat deja această problemă spinoasă care an de an creează atât disconfort întregii societăţi, la urma urmei, nu doar profesorilor, elevilor şi părinţilor. Şi nu vrea din mai multe motive, dar cel mai important, din punctul meu de vedere, rămâne acela că tagma cadrelor didactice este o excelentă masă de manevră electorală. Vrea acum Guvernul, dar e criză? Într-o ţară normală, acesta ar fi un argument puternic, însă după ce am văzut în ultima vreme, daţi-mi voie să nu mai cred! Aş putea gândi aşa: dacă sunt bani pentru toate prostiile pe care le debitează unii miniştri, dacă sunt bani pentru megasalariile acoliţilor puterii şi pentru proiecte aberante, ar trebui să fie bani şi pentru liniştea copiilor noştri. Necazul e că bani nu sunt, iar puţinii care există sunt atât de prost gestionaţi... Iar acesta chiar e un argument care le ridică mingea la fileu liderilor de sindicat! Ca şi lipsa de transparenţă din minister şi lipsa de comunicare în elaborarea legii. Pentru că, să fim sinceri, noua lege nu e suficient "chibzuită".
Am citit şi eu mare parte din ea zilele acestea. Mărturisesc, n-am finalizat lectura nici acum. Şi asta pentru că pur şi simplu m-au "furat" comentariile postate de cadrele didactice pe forumurile de specialitate. Iar concluzia mea e că avem o listă comună de nemulţumiri, nu foarte lungă, cu unele puncte reale, altele doar de umplutură. Mi se par reale şi neapărat de dezbătut în modul cel mai sincer: păstrarea titularizării (profesorii spun că le conferă un grad de siguranţă, cei din minister spun că această siguranţă plafonează); păstrarea actualei structuri şcolare, în sensul păstrării grupei pregătitoare la grădiniţă şi a clasei a IX-a la liceu (cel puţin pentru moment şi eu consider că nu dispunem de suficiente resurse umane şi materiale care să permită punerea în practică); şi plata per capita care ar produce grave disfuncţionalităţi în special în şcolile mici şi în cele din mediul rural. În rest, chestiile cu after school, evaluările din 2 în 2 ani, bani de transport pentru copii, portofolii, calificative, PIB, masterate, număr de elevi la clasă, mi se par uşor de negociat, în niciun caz atât de "grave" încât să "merite" o grevă generală. De aceea, sunt convinsă, dacă dascălii ar fi mulţumiţi de salarizare, pentru îmbunătăţirea noii legi s-ar găsi portiţe de comunicare.
Şi, totuşi, tot din lista profesorilor, ar mai fi ceva de remarcat, ceva care pe mine chiar m-a pus pe gânduri - componenţa Consiliilor de Administraţie din şcoli şi puterea lor de decizie. Şi asta pentru că, pe de o parte, din relatările forumiştilor am înţeles cât de neimportanţi suntem noi, părinţi şi copii, în ecuaţia numită învăţământ, iar pe de alta, lipsa de respect şi credibilitate de care se "bucură" în rândul dascălilor directorii de unităţi şcolare. Eu aş vrea însă să subliniez: Nu toţi copiii sunt golani, nu toţi părinţii sunt tractorişti şi nu toţi directorii de şcoli sunt incompetenţi şi ciubucari.
Nu înţeleg de ce trebuie să îngrijoreze atât de mult faptul că din Consiliul de Administraţie al unei şcoli trebuie să facă parte şi părinţi şi reprezentanţi ai autorităţilor locale! Nu vi se pare normal, domnilor dascăli, să aibă şi ei un cuvânt de spus atât timp cât sunt "finanţatori" şi beneficiari ai muncii dumneavoastră?! De ce credeţi că un reprezentant al administraţiei nu ar urmări binele şcolii, de ce credeţi că eu, de exemplu, ca părinte, nu aş fi capabilă să îmi exprim un punct de vedere pertinent? Nu toţi părinţii sunt analfabeţi şi dorm prin şanţuri, nu toţi directorii sunt corupţi. Aşa cum nu toţi profesorii merită salariul pe care îl solicită.
Grevă generală
Iar lucrurile nu se vor opri aici, sindicatele din educaţie avertizând că ar putea ajunge până la boicotarea tuturor examenelor din vară, ba chiar până la îngheţarea anului şcolar. Au recurs la aceste măsuri drastice din două motive: salarizarea, complet inadecvată statutului pe care îl presupune în societate meseria de dascăl şi noua Lege a Educaţiei, pe care ei o consideră "incalificabilă", "catastrofă".
