... şi uite-aşa, în PSD a început vânătoarea de capete. Supărat foc pe actele de rebeliune ale lui Geoană, Victor Ponta cere mazilirea preşedintelui Senatului din partid, acuzându-l că face jocurile Puterii. Partidul nu crâcneşte, chiar dacă în PSD se conturează scenariul unei posibile scindări. Geoană? E destul de bine! Nu pare a fi prea afectat de această "conjuraţie", căci are un plan de rezervă. Vrea să se răzbune pe PSD. Printr-o lovitură în moalele doctrinei, cum altfel? Prin urmare, îşi va face partid. Evident, de stânga. Da, dar nu orice fel de stânga, ci progresistă. Adică o stânga "evoluată", fără umbre de şcoală veche gen Iliescu sau Năstase. Iar numele partidului va fi USP: Uniunea Social-Progresistă. Se înţelege: în combinaţie cu UNPR-ul. Până aici, totul bine şi frumos, numai că există o mică problemă, care poate dinamita din start orice urmă de credibilitate a viitoarei construcţii politice. E vorba de "gaşca" ce-l va urma pe Geoană. Formată, în mare parte, din cei care nu-şi mai găsesc vreun "rost" (a.k.a. şansă la vreo funcţie cu multe zeroooooo-uri) în PSD. Căci de proiectul lui Geoană se vor lipi figuri controversate, cu multe pete pe cartea de vizită, cum ar fi Marian Vanghelie, Ecaterina Andronescu sau Oana Niculescu Mizil. Şi alţii...
Bun. Ce poate pierde PSD în toată această chestiune? Bineînţeles, şefia Senatului. Iar prin recul se poate ajunge şi la agitarea spiritelor în interiorul USL. Deoarece, chiar dacă Ponta se loveşte cu pumnişorii în piept că, în cazul revocării, tot PSD-ul va numi preşedintele Senatului, mi-e greu să cred că PNL-ul va privi totul somnoros, fără a scrâşni din dinţi, fără a pune presiune, fără a emite pretenţii la cota de influenţă politică şi la miza financiară pe care o comportă deţinerea unei asemenea funcţii. În fine, rămâne de văzut...
Revenind la USP... Cu ce avem de-a face în cazul acestei Uniuni Social-Progresiste? În opinia mea, cu nimic proaspăt. Adică, nu va fi un "lucru în sine", ci un "lucru smuls dintr-un alt lucru". Mai exact, o construcţie politică făcută, la fel ca şi UNPR-ul, nu dintr-o necesitate doctrinară, ci din ambiţia renegatului. Şi ce se întâmplă când renegaţii se iau de mână şi vor să propună o alternativă la "specia" care i-a renegat? Păi, mai nimic! Deoarece niciun renegat nu poate depăşi "specia" care i-a renegat, căci orice renegat aparţine "speciei" care i-a renegat.
Aşadar, trebuie să mărturisesc: ard de nerăbdare să văd cât de pesedist va mai fi şi USP-ul ăsta!
