Dacă primarul Simionescu şi-ar fi dorit să aplice o politică socială pentru familiile nevoiaşe care riscă să îngheţe de frig în această iarnă, era de bun-simţ să-i aibă în vedere pe toţi cetăţenii cu probleme financiare, nu numai pe clienţii CET. Cu ce a păcătuit vecina mea, tanti Fănica, care are o pensie de vreo 500 de lei, şi care în urmă cu 6-7 ani, din cauza costurilor prea mari la întreţinere, s-a debranşat de la anchilozatul şi costisitorul sistem centralizat şi şi-a montat un amărât de convector, pentru a nu primi un astfel de ajutor? Sau nea Vasile din Chercea, care are o sobiţă pe gaze şi îşi încălzeşte o singură odaie? Sau o familie de tineri care, în urmă cu 4 ani, din banii de nuntă, şi-au montat o centrală, iar acum încearcă să-şi împartă cu chibzuinţă, pe zilele săptămânii, un ajutor de şomaj, un salariu minim pe economie şi alocaţia copilului? Oamenii ăştia sunt cumva cetăţeni second-hand de nu au dreptul la ajutorul de căldură oferit de primărie din banii mei şi ai tăi? Sau generozitatea şi pomana primarului sunt, de fapt, o decizie netoată de a sprijini, în ciuda oricărei reguli a economiei de piaţă, mamutul CET, dar, mai ales, pe cei câţiva directori numiţi pe criterii clientelare, salariile lor babane şi sistemul prin care, an de an, se toacă în neştire sume colosale din banii publici, suficiente pentru a dota cu centrale termice fiecare apartament, casă ori bordei din oraş?
Dar, în fond, toată nebuloasa CET se înscrie în acelaşi peisaj sinistru pe care administraţia publică locală l-a molfăit în ultimii 20 de ani şi din care mai fac parte alte asemenea sisteme menite să ofere sinecuri şi să rătăcească banii publici: gestionarea problemei câinilor vagabonzi, deszăpezirea (ah, vine iarăşi iarna şi vor aluneca din nou zeci de miliarde pe gheaţă!), atribuirea lucrărilor de plombări asfaltice etc.
