Presa, în marea ei parte, ca de altfel mai toată mass-media, mai ales în segmentul dirijării "gustului" civic, a devenit un bordel, o simfonie a gâfâitului pe partituri pornografice. Ce mai, un veritabil film porno, bine regizat, cu actori de vocaţie, numai bun de-a ne astupa ghiorţăitul maţelor şi de-a ne îmbrăca minţile în prezervative tricolore.
România a ajuns un tangou de tauri comunali. De cum deschidem un ziar ori televizorul cad peste noi tone de sâni, chiloţi tanga, buze gonflate cu botox, peruci de travestiţi şi, din când în când, câte un politician peltic şi împiedicat, cu mucul la rever, huiduind cu spume omul abstinent. Totul ambalat igienic într-o Românie în care nivelul maxim de civilizaţie înseamnă a cunoaşte bancuri cu Bulă şi calităţile varului lavabil.
Uniunea Europeană ne spune să ne mai înviorăm şi noi puţin, să mai scoatem capul de sub fustă şi degetul din nas, psihologii şi reclamele la sucuri acidulate ne recomandă să renunţăm la inhibiţii, că n-o fi foc, iar realitatea ne demonstrează că, oricâte becuri economice ne-ar lumina în ceafă, dezastrul e iminent: conştiinţa va da faliment şi, tiptil, tiptil, vom ajunge să aruncăm bănuţi în cana cu ceai de bromură.
Sigur, sociologic vorbind, faptul pare perfect normal, ţinând cont de haosul informaţional al omenirii la ora actuală, dar când realizăm că oricum am da-o până la urmă e vorba tot de pielea noastră, de-abia atunci ni se face părul măciucă şi apare nevoia de-a înţelege cauza şi de-a căuta soluţia. Bineînţeles, asta dacă încă mai dăm doi bani pe viaţă şi nu preferăm în locul acesteia un week-end cu mici şi bere în uscătorul blocului. Oricum, oricât am căuta scuze şi oricât am pune varză la butoi, o realitate rămâne în picioare, şi e mare cât Casa Poporului şi tonică precum guşa lui Năstase: ţara geme ca în zorii unei orgii romane. Deşi ne muşcăm falangele gândindu-ne la "pubertatea" crizei economice, deşi bisericile noastre au ajuns saloane de frumuseţe, noi suntem continuu excitaţi, din zori şi până în noapte, de la primul copilaş care joacă gropiţa în spatele blocului şi până la ultimul bătrân reumatic care visează vocea Marioarei Murărescu. Gemem, gâfâim, chiţăim, ne încolăcim, ungem arcurile patului şi apoi...o luăm de la capăt.
Soluţia? Care ar fi soluţia în acest moment? Ei bine, incredibil!, în acest moment soluţia chiar există şi, oricât de jignitor şi nebuneşte ar suna, nu numai că dă roade, dar nici nu ne deprimă gazometrul: să mai răsfoim şi noi din când în când Biblia, însă fără a simţi nevoia de-a face din Iisus un hipiot cu retorică de peremist. Poate ne dumirim odată cum stă treaba cu noi oamenii, aşa în general. Şi asta nu este o invitaţie la dogmatism mistic, cum mulţi ar putea bănui, şi nici la o decartare babană în conturile Bisericii Ortodoxe Române, ci doar un simplu apel la ceea ce a rămas din vechiul bun-simţ religios românesc de altădată. Ca să n-o mai lungesc atâta, deja deţinem premisele necesare pentru a preschimba unul din sloganurile celebre cu care Ciorbea încerca să ne vrăjească prin 96, şi anume "reformă pe pâine", în libidinoşenie pe telecomandă.
Ah da, ţin să vă anunţ că, mai nou, un renumit ziar din Bucureşti ce promovează mameloane la pachet, îl cunoaştem cu toţii, a oferit săptămâna trecută drept cadou la cumpărarea acestuia un CD cu filme porno. Până la urmă trebuia să se ajungă şi aici, şi tare mi-e că la cum evoluăm în materie de bădărănie, apatie şi vulgaritate, avem toate şansele ca în viitorul apropiat să putem cumpăra vibratoare şi implanturi de silicon pe bonuri şi capace de bere. Legea pare exactă: tot ce mişcă trebuie spurcat de la buric în jos.
