Săptămâna trecută, pe Şoseaua Dig Brăila - Galaţi un bărbat şi-a pierdut viaţa. În urmă cu câteva luni, altul. Iar în urmă cu alte câteva luni, altul. Şi altul, şi altul... un şofer, un pasager, o femeie, un bărbat, un copil, un căruţaş, un biciclist, un pieton... De fapt, la interval de câteva luni, câte o familie din Brăila sau Galaţi trece printr-o asemenea tragedie, plătind câte un tribut, cel mai scump posibil, inconştienţei şi indiferenţei autorităţilor. Şi nu-s doar morţii, pe schilodiţii, accidentaţii uşor sau norocoşii scăpaţi teferi “doar” cu pagube materiale ... cine Dumnezeu să mai aibă putere să-i numere!
De acord, nici şoferii n-or fi un exemplu de disciplină în trafic, dar, să fim serioşi, nici şoseaua nu-i ajută. Un drum cu o singură bandă pe sens, şi aia cât se poate de îngustă, nu are cum să mai facă faţă fluxului din ce în ce mai mare de maşini care circulă între cele două oraşe. Între cele două comunităţi, pe care, deşi autorităţile de pe ambele maluri ale Siretului se încăpăţânează să le ţină administrativ şi teritorial la cât mai mulţi kilometri distanţă, viaţa le uneşte zi de zi tot mai strâns.
Vrem, nu vrem, afacerile, locurile de muncă, facultăţile, evenimentele de toate felurile unesc tot mai mult brăilenii şi gălăţenii. Este, practic, o nevoie de convieţuire ce nu poate fi înfrânată nici de orgoliile şi interesele autorităţilor locale, nici de indolenţa unor politicieni cărora nu le pasă decât de buzunarul lor. Nişte politicieni atât de încuiaţi în propriile vanităţi, încât pur şi simplu refuză realitatea: în ciuda tuturor piedicilor, Brăila şi Galaţi vor deveni cândva o singură comunitate. De fapt, lucrul acesta a şi început să se întâmple, sărăcia din care suntem obligaţi să răzbim şi unii, şi alţii, deja ne uneşte. Du-te-vino acesta este, aşadar, şi o necesitate de supravieţuire ce nu poate fi oprită nici de teama unor politicieni că îşi vor pierde privilegiile, nici de o şosea jalnică de vreo 20 km. O şosea pe care, zi de zi, sute, poate mii de brăileni şi gălăţeni o străbat unii către alţii, din nefericire, câteodată, şi cu plata acestui tribut atât de scump! Şi nu doar pe Şoseaua Dig! Orice ieşire din Brăila şi Galaţi, spre orice colţ de ţară, implică un risc. Drumuri înguste, aglomerate, pline de capcane pe carosabil şi de localităţi pe margine... un calvar ce pare că nu mai ia sfârşit.
Culmea nesimţirii însă, în timp ce noi, fraierii de rând, riscăm să ne pierdem viaţa în orice moment pe aceste şosele, Guvernul îşi permite să ignore finanţări de milioane de euro de la Uniunea Europeană, bani alocaţi fix pentru infrastructura de transport şi pe care pur şi simplu ai noştri refuză să-i cheltuie. De ce? Doar pentru că trebuie foarte atent monitorizaţi şi justificaţi. Adică sunt bani din care ei nu au cum să fure, aşa că, de ce s-ar încurca!? Decât să nu le iasă nimic, mai bine să ne ţină izolaţi în acest capăt de lume, din care cu greu pleci ori te întorci. Izolaţi într-o margine de ţară, de care investitorii fug mâncând pământul, tocmai pentru lipsa infrastructurii. Şi nu sunt de condamnat! Când, de exemplu, de la ieşirea de pe Autostradă şi până la Galaţi mergi numai pe drumuri cu o bandă pe sens, supraaglomerate şi proaste, plus bonus bariera de la Drajna, care, cel puţin vara când sunt suplimentate trenurile către litoral stă coborâtă şi aproape o oră, ce oporturnităţi să ofere Brăila ori Galaţiul astfel încât un investitor să fie dispus să piardă atâtea ore în trafic?!
Înţelegeţi? Cam despre asta e vorba. O gaşcă de corupţi şi de inculţi ne obligă la izolare aici, iar noi tăcem. Şi doar ne revoltăm din când în când, atunci când unul dintre noi mai moare pe şosele, în această repetabilă povară ce a devenit traficul rutier între, spre şi dinspre Brăila şi Galaţi.
