Furtuna românească vine rapid, ia prin surprindere până şi Administraţia Naţională de Meteorologie, dărâmă tot ce-i construit prost, devine motiv de glume nesărate şi declaraţii tâmpe guvernamentale şi se încheie cu nişte comitete şi comiţii care să dezbată problema. Iar singurii găsiţi vinovaţi de către autorităţi, în urma unei astfel de furtuni, sunt înşişi cetăţenii din zonele afectate.
Furtuna de duminică, din Vestul ţării, a fost una deosebit de puternică, cu rafale de vânt care au depăşit 100 de kilometri pe oră. O furtună de o violenţă cum rar s-a mai văzut pe la noi, dar care se va tot vedea de acum încolo, asta e clar. O furtună oarecum aşteptată, după temperaturile aproape caniculare din ultimele zile, total nepotrivite jumătăţii lunii septembrie.
Administraţia Naţională de Meteorologie n-a prevăzut însă asta. ANM a cam fost luată prin surprindere, din moment ce, cu jumătate de oră înainte de izbucnirea furtunii, emisese un banal cod galben. Oare pentru că era duminică şi, ca orice bugetari care se respectă, angajaţii erau mai toţi la iarbă verde, profitând de soarele prevestitor de furtună?
Şi, cu toate că frontul atmosferic vinovat de dezastru se manifestase deja violent în Serbia, codul portocaliu a fost emis cu doar câteva minute înainte de a se dezlănţui urgia. Cui să mai folosească avertismentul şi când să mai ajungă la cunoştinţa cetăţenilor? Prin urmare, bilanţul a fost unul de-a dreptul negru: 8 morţi şi 137 de răniţi, ceea ce e mult chiar şi pentru o furtună ieşită din comun. Totuşi, a fost o furtună - nu mega-tornadă, nu uragan!
Comitetele şi comisiile reunite ieri la nivel guvernamental şi administrativ - că deh, duminica lumea e liberă, trebuie şi miniştrii să-şi cheltuiască salariile alea grase - au ajuns la concluzii decisive: se va face, se va drege, se va implementa un sistem de avertizare instant prin SMS, bla bla... Un sistem care, desigur, va costa mult şi eventual se va face fără licitaţie – doar e urgenţă! Ministrul de Interne Carmen Dan a dezvăluit că există deja o aplicaţie pentru telefoanele inteligente, dezvoltată de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, care emite avertismente meteo, dar care a fost descărcată „de doar 100.000 de utilizatori”, lăsând cumva să se înţeleagă că oamenii sunt vinovaţi de fapt că devin victime ale furtunilor neanunţate de către autorităţi, pentru că nu au aplicaţia pe telefon. N-a pomenit nimeni de lipsa de profesionalism, de asumarea vreunei responsabilităţi sau de sancţionarea cuiva.
Şi-o fi făcut timp vreodată, până acum, ministreasa de Interne să vorbească despre existenţa acestei aplicaţii, aşa cum s-a grăbit să-şi facă imagine prin şcoli pe tema „Balenei Albastre”? Aţi auzit de vreo campanie de informare şi de popularizare a acestei aplicaţii, făcută de vreo autoritate a statului? Să zică mersi Carmen Dan că există 100.000 de români care totuşi au aflat de aplicaţia în cauză şi că au descărcat-o (oare o mai funcţiona dacă e folosită de 10 milioane de oameni?).
Totuşi, nu pot să nu mă întreb care este rostul sistemelor de avertizare sonoră a populaţiei - sirenele de alarmă -, pe care autorităţile le tot probează şi verifică de vreo câteva luni încoace?! Se tot fac exerciţii de alarmare, la care toate ies al naibii de bine, cu aplauze şi felicitări, dar când e vorba de o situaţie reală de avertizare a populaţiei, în faţa unui pericol real şi mortal, nu se face nimic. Nici măcar o minimă educaţie! N-ar fi fost logic, dacă tot se bagă bani în acele sisteme publice de alarmare, să se stabilească şi un cod de folosire a acestora – de genul „sună odată: vine grindina!; sună de două ori: vine inundaţia!; sună de trei ori: vine marea furtună care te ia pe sus!; sună de patru ori: vin ruşii!. Până la urmă, nu acesta ar trebui să fie rostul acestui sistem, acela de a avertiza populaţia? Doar că şi pentru asta, la fel ca şi avertizarea prin SMS, este nevoie ca o autoritate competentă - cum ar fi ANM - să poată emite din timp o avertizare sau un cod. Pentru că degeaba sună sirena sau primeşti SMS când eşti deja în mijlocul furtunii. Aşa o poţi afla şi singur, fără să mai fie nevoie de cheltuirea a zeci de milioane de euro şi fără exerciţii inutile doar de dragul de a bifa ISU o acţiune. Altfel, toată agitaţia de zilele astea rămâne o furtună într-un pahar cu apă. Una pur românească.
