Brăilenilor li se spune întotdeauna că Primăria şi Consiliul Judeţean alocă miliarde pentru CF Brăila. Adică, fiecare dintre noi a contribuit cu o sumă, mai mică sau mai mare, la bunul mers al lucrurilor. Putem spune că parte din acest succes ni se datorează şi nouă, cetăţenilor, iubitori sau nu de fotbal. De aceea, e normal ca o anumită transparenţă în gestionarea fondurilor, în deciziile importante, cum ar fi transferurile de jucători sau schimbarea antrenorilor să ne intereseze, direct (ca suporteri) sau indirect (ca plătitori de taxe şi impozite).
În ciuda acestui raţionament însă, publicul are rar acces la informaţii legate de club. Sincer, niciodată la CF Brăila nu a existat o deschidere totală, dar de ceva vreme uşile parcă s-au ferecat mai abitir ca niciodată. Ceea ce e frustrant la urma urmei, mai ales dacă luăm în calcul ultimul succes care, puternic promovat şi mediatizat, ar avea efecte benefice: ar putea readuce în tribune vechii suporteri, care în ultima vreme nu prea mai veneau pe stadion, dezamăgiţi de prestaţiile nereuşite ale fotbaliştilor noştri. De aceea, cred că merită să milităm pentru o mai bună promovare a jucătorilor, a clubului.
Acum, de exemplu, echipa este în vacanţă şi, în mod normal, conducerea clubului ar trebui să fie preocupată să pună la punct următorul sezon competiţional. Ziarele ar fi trebuit să fie pline de ştiri. Când colo, tăcere totală. La club nu există un birou de presă sau un purtător de cuvânt care să organizeze conferinţe de presă. Nimeni nu dă informaţii, cât despre telefoane acestea sună necontenit, dar de partea cealaltă nu răspunde nimeni.
Eu nu zic, în spatele cortinei s-o fi muncind. Dar cum să ştim exact ce se întâmplă? Să ne luăm numai după bârfe, după zvonuri?! Păi dacă e aşa, zilele acestea am aflat că a fost pus pe liber Daniel Timofte, iar înlocuitorul ex-dinamovistului este tot un fost jucător şi antrenor al "câinilor roşii", Gheorghe Mulţescu. Aşa o fi? Zvonurile spun că înţelegerea este foarte aproape să se parafeze, iar Mulţescu şi-a făcut chiar şi un plan de bătaie, în care a cuprins doar opt dintre jucătorii care au evoluat sezonul trecut. O fi bine, o fi rău, e cazul să ne bucurăm?! Dumnezeu ştie. Eu ştiu doar că nu e fair - play să pui asemenea bariere în comunicare.
Fotbalul nu înseamnă doar nişte sportivi, nişte antrenori, nişte finanţatori, două porţi şi o minge. Fotbalul este o mare bucurie care trebuie împărţită pe un stadion plin. Şi cum să vină suporterii la meciuri, cum să redevină Municipalul vechiul vulcan de care ne amintim cu nostalgie, dacă oamenii nu află lucrurile care se petrec pe sau în spatele terenului de joc?! Cum să fii interesat de ceva ce nu ştii? Şefii clubului ar trebui să se gândească serios la asta dacă vor public, dacă vor alături brăileni cu care să împartă bucuria victoriei. Un succes despre care nu ştiu decât câţiva oameni, practic nu există.
Fotbalul la masa tăcerii
Va fi nevoie de şi mai multă muncă, de şi mai multă susţinere, pentru că în cel de-al doilea eşalon al ţării lupta e mai acerbă, iar rigorile sunt altele. Ca să ajungă la acest rezultat, mult aşteptat şi mult dorit, oficialii au fost nevoiţi să rezolve multe probleme, iar rezultatul final arată că efortul nu a fost în zadar. Singurul lucru pe care nu l-au rezolvat însă cei care se ocupă de destinele echipei este cel legat de mediatizare, de relaţiile cu presa. Iar asta nu e bine. Ce gust are succesul dacă nu ştii să-l împarţi şi cu alţii?!
