De altfel, la fel de ignoraţi sunt şi profesorii care le îndrumă paşii acestor copii şi tineri. În acest context, ceea ce s-a întâmplat de Ziua naţională a României este emblematic sub aspectul lipsei de respect afişate de ani de zile de autorităţi faţă de nişte copii talentaţi. Pentru cine nu ştie, Palatul Copiilor şi Şcoala de Arte "Vespasian Lungu" au răspuns comandamentului Primăriei de a oferi pe Esplanadă un spectacol de muzică şi dansuri. După cum se ştie, în ziua respectivă a fost extrem de frig, a plouat, a nins, a bătut vântul. În mod normal, spectacolul trebuia mutat într-un loc adecvat - Casa Tineretului, de exemplu - unde micii artişti se puteau desfăşura în faţa rudelor, a prietenilor şi a altor copii aduşi cu japca de la diverse şcoli la manifestare. În loc de asta, s-a preferat varianta anulării. Ştiţi care-a fost reacţia? Copiii n-au vrut să plece, ci au preferat să rămână şi să-şi susţină spectacolul, chit că Esplanada era goală. Ce demonstrează acest lucru? Ei îşi DOREAU foarte mult să cânte şi să danseze şi au făcut-o, chiar dacă publicul a fost format doar din ceilalţi colegi de "suferinţă" şi profesorii îndrumători. Răsplata? Fasole cu cârnaţi, asta au primit copiii! Ei, alo, Primăria, Consiliul Judeţean, Prefectura! Acei copii n-au venit la pomana lui Cloşcă, aşa cum, probabil, e cazul sutelor de brăileni care s-au înghesuit în jurul grătarelor fumegânde. Acei copii însoţiţi de profesorii lor au venit să cânte şi să danseze de Ziua Naţională a României. Aveţi măcar cea mai vagă idee câte ore de muncă se ascund în spatele unei piese interpretate live? Sau al unui dans? Habar n-aveţi! Altfel, mai găseaţi un Cloşcă, larg la pungă, care să ofere câte o sacoşă cu dulciuri micilor artişti. Şi dacă nu găseaţi, cred că nu sărăcea bugetul municipalităţii dintr-atât! Şi nici Casa Tineretului nu cred că se năruia dacă pe scenă cântau şi nişte copii ai Brăilei, nu numai cântăreţii veniţi de-aiurea pentru premiile grase puse la bătaie în cadrul Festivalului George Grigoriu! Ah! Era să uit! Copiii talentaţi ai Brăilei n-au nevoie de cazare la un anumit hotel şi nici de mâncare de la o anumită cârciumă, aşa că nu şi-au câştigat dreptul de-a cânta pe scena Casei Tineretului!
În aceste condiţii, să ne mai mire că odată evadaţi din Brăila şi lansaţi, indiferent că este vorba despre sport, muzică, teatru ş.a.m.d, uită de unde au plecat? Nu numai că uită, dar refuză ostentativ să li se mai lege numele de Brăila!
