Cei sapte ani de domnie autoritara, sub sceptrul intiiului si, din pacate, singurului Domnitor pamintean al Romaniei - Principele Alexandru Ioan Cuza, corespund perioadei de tranzitie de la monarhia absoluta la monarhia constitutionala. Necesara adoptarii marilor reforme carora se opuneau atit conservatorii, cit si liberalii, domnia personala devine indezirabila tuturor gruparilor politice importante. Al.I.Cuza pare sa fi fost propriul sau conspirator la detronarea din 11 februarie 1866, dupa o perioada de domnie relativ scurta, dar in care s-au pus bazele statului national modern.
Prin caracterul ei tot mai restrictiv, domnia autoritara a lui Al.I.Cuza devine anacronica, lasind cale libera implinirii ultimei dorinte a Divanurilor ad-hoc din 1857: Principe Domnitor din Dinastie straina nemegiasa cu tara noastra.
10 Mai 1866 a devenit consecinta convergentei necesitatilor de prim ordin de a consolida Statul national roman, de a-i definitiva independenta absoluta si a-i pregati intregirea cu provinciile istorice aflate sub stapinire straina sprijiniti de o mare Casa regala sau imperiala din Europa, cu care sa ne inrudim dinastic si nu in ultimul rind, lunga si sinuoasa perioada de tranzitie de la separatismul Principatelor la osmoza Unirii totale si definitive, dovedise ca mai existau asperitati de nivelat, ambitii si vanitati ale fostelor familii domnitoare de consolat, prejudecati de invins, inertii de depasit pe care doar un "simbol neutru" le putea rezolva.
Acum 140 de ani, la 10 Mai, un tinar principe strain din sudul catolic al Confederatiei Germane, raspunzind apelului a doua mici Tari Dunarene, unite doar de 7 ani intr-un singur stat, inca sub suzeranitate otomana, de a veni spre a le conduce, calca pentru intiia oara pe pamintul in care urma sa se odihneasca pe vecie, dupa 48 de ani de rodnica domnie.
A fost intemeietorul Romaniei moderne si totodata, creatorul monarhiei noastre constitutionale si a regimului democratic parlamentar. Faurirea independentei si desavirsirea unitatii statale constituiau etapele finale ale implinirii idealului national.
Subliniind insemnatatea zilei de 10 Mai pentru Romania, amintim ca la 12 aprilie 1877 se hotaraste mobilizarea generala, impreuna cu trupele rusesti care pina la urma au calcat in picioare conventiile semnate (ca de obicei), armata romana intra in actiune si trage asupra Vidinului la 8 Mai 1877. A doua zi, Parlamentul Romaniei constata ca legaturile cu Imperiul Otoman au fost rupte si voteaza independenta Romaniei. Proclamatia a fost facuta a doua zi, 10 Mai 1877, de catre Principele Carol, cu ocazia aniversarii urcarii lui pe tron.
Ziua de 10 Mai devenise astfel pentru romani o dubla aniversare a inscaunarii dinastiei si a proclamarii independentei, raminind si sarbatoarea noastra nationala.
Monarhia constitutionala, prin regii sai care au urmat - Ferdinand I cel Mare si Loial, pe care faptele lui l-au trecut in sirul marilor regi care si-au trait viata raspindind lumina credintei, contribuind la faurirea binelui si progresului general al poporului, ale carui destine le-a condus si le-a dus la impliniri si realizari capitale (faurirea Romaniei Mari). Carol al II-lea, regele despre care Mihai I spunea: "A fost omul epocii sale. In mare masura a fost omul propriilor sale porniri si patimi. A vrut sa conduca singur tara, dar nu trebuie sa uitam ca si epoca a cerut prezenta unor astfel de conducatori. Plecarea lui din tara n-a inlesnit instalarea democratiei. Dimpotriva. Dupa 6 septembrie 1940 s-a instalat o dictatura in adevaratul sens al cuvintului. Regele a facut destule lucruri bune. Pentru cultura tarii in special. A protejat artele". Sub Carol al II-lea, in deceniul IV Romania a atins nivele economice greu de comparat. Eram "grinarul Europei" si nivelul de trai de atunci este punctul de reper al guvernarilor de azi; Mihai I - acest om a devenit Rege la sase ani si continua sa fie. El a fost nascut sa reprezinte, sa iubeasca si sa munceasca pentru o tara si si-a indeplinit menirea in fiecare secunda a vietii lui, chiar si atunci cind era departe de tara si oprit sa se intoarca. A stat singur cu armata lui in fata nazistilor si a schimbat destinul unui continent, la 23 August 1944, la virsta de 22 de ani, cind a intors armele de partea Aliatilor, in al doilea razboi mondial. Apoi, el singur a opus o incapatinata rezistenta in fata comunistilor care, in cele din urma l-au fortat cu pustile si cu tancurile sa paraseasca tara.
Dar acest om a supravietuit dusmanilor lui si a supravietuit pina si copiilor dusmanilor lui si nici o persoana nu simbolizeaza mai bine tragedia romanilor din ultima jumatate de secol decit Mihai I.
Astazi, odata cu acest nou 10 Mai, transmitem Casei Regale a Romaniei salutul nostru sincer si speranta ca monarhia nu si-a spus ultimul cuvint in Romania, mai ales ca tinara generatie a inteles importanta acestei institutii care a dus tara noastra in rindul statelor moderne. Aveti toata increderea ca Filiala judeteana Braila a Partidului Popular Crestin Democrat, impreuna cu simpatizantii monarhisti, sustine cu toata responsabilitatea revenirea la statul de drept.
In numele Organizatiei judetene a P.P.C.D. Braila,
presedinte ec.dr. Gheorghe Chiru
Prin caracterul ei tot mai restrictiv, domnia autoritara a lui Al.I.Cuza devine anacronica, lasind cale libera implinirii ultimei dorinte a Divanurilor ad-hoc din 1857: Principe Domnitor din Dinastie straina nemegiasa cu tara noastra.
10 Mai 1866 a devenit consecinta convergentei necesitatilor de prim ordin de a consolida Statul national roman, de a-i definitiva independenta absoluta si a-i pregati intregirea cu provinciile istorice aflate sub stapinire straina sprijiniti de o mare Casa regala sau imperiala din Europa, cu care sa ne inrudim dinastic si nu in ultimul rind, lunga si sinuoasa perioada de tranzitie de la separatismul Principatelor la osmoza Unirii totale si definitive, dovedise ca mai existau asperitati de nivelat, ambitii si vanitati ale fostelor familii domnitoare de consolat, prejudecati de invins, inertii de depasit pe care doar un "simbol neutru" le putea rezolva.
Acum 140 de ani, la 10 Mai, un tinar principe strain din sudul catolic al Confederatiei Germane, raspunzind apelului a doua mici Tari Dunarene, unite doar de 7 ani intr-un singur stat, inca sub suzeranitate otomana, de a veni spre a le conduce, calca pentru intiia oara pe pamintul in care urma sa se odihneasca pe vecie, dupa 48 de ani de rodnica domnie.
A fost intemeietorul Romaniei moderne si totodata, creatorul monarhiei noastre constitutionale si a regimului democratic parlamentar. Faurirea independentei si desavirsirea unitatii statale constituiau etapele finale ale implinirii idealului national.
Subliniind insemnatatea zilei de 10 Mai pentru Romania, amintim ca la 12 aprilie 1877 se hotaraste mobilizarea generala, impreuna cu trupele rusesti care pina la urma au calcat in picioare conventiile semnate (ca de obicei), armata romana intra in actiune si trage asupra Vidinului la 8 Mai 1877. A doua zi, Parlamentul Romaniei constata ca legaturile cu Imperiul Otoman au fost rupte si voteaza independenta Romaniei. Proclamatia a fost facuta a doua zi, 10 Mai 1877, de catre Principele Carol, cu ocazia aniversarii urcarii lui pe tron.
Ziua de 10 Mai devenise astfel pentru romani o dubla aniversare a inscaunarii dinastiei si a proclamarii independentei, raminind si sarbatoarea noastra nationala.
Monarhia constitutionala, prin regii sai care au urmat - Ferdinand I cel Mare si Loial, pe care faptele lui l-au trecut in sirul marilor regi care si-au trait viata raspindind lumina credintei, contribuind la faurirea binelui si progresului general al poporului, ale carui destine le-a condus si le-a dus la impliniri si realizari capitale (faurirea Romaniei Mari). Carol al II-lea, regele despre care Mihai I spunea: "A fost omul epocii sale. In mare masura a fost omul propriilor sale porniri si patimi. A vrut sa conduca singur tara, dar nu trebuie sa uitam ca si epoca a cerut prezenta unor astfel de conducatori. Plecarea lui din tara n-a inlesnit instalarea democratiei. Dimpotriva. Dupa 6 septembrie 1940 s-a instalat o dictatura in adevaratul sens al cuvintului. Regele a facut destule lucruri bune. Pentru cultura tarii in special. A protejat artele". Sub Carol al II-lea, in deceniul IV Romania a atins nivele economice greu de comparat. Eram "grinarul Europei" si nivelul de trai de atunci este punctul de reper al guvernarilor de azi; Mihai I - acest om a devenit Rege la sase ani si continua sa fie. El a fost nascut sa reprezinte, sa iubeasca si sa munceasca pentru o tara si si-a indeplinit menirea in fiecare secunda a vietii lui, chiar si atunci cind era departe de tara si oprit sa se intoarca. A stat singur cu armata lui in fata nazistilor si a schimbat destinul unui continent, la 23 August 1944, la virsta de 22 de ani, cind a intors armele de partea Aliatilor, in al doilea razboi mondial. Apoi, el singur a opus o incapatinata rezistenta in fata comunistilor care, in cele din urma l-au fortat cu pustile si cu tancurile sa paraseasca tara.
Dar acest om a supravietuit dusmanilor lui si a supravietuit pina si copiilor dusmanilor lui si nici o persoana nu simbolizeaza mai bine tragedia romanilor din ultima jumatate de secol decit Mihai I.
Astazi, odata cu acest nou 10 Mai, transmitem Casei Regale a Romaniei salutul nostru sincer si speranta ca monarhia nu si-a spus ultimul cuvint in Romania, mai ales ca tinara generatie a inteles importanta acestei institutii care a dus tara noastra in rindul statelor moderne. Aveti toata increderea ca Filiala judeteana Braila a Partidului Popular Crestin Democrat, impreuna cu simpatizantii monarhisti, sustine cu toata responsabilitatea revenirea la statul de drept.
In numele Organizatiei judetene a P.P.C.D. Braila,
presedinte ec.dr. Gheorghe Chiru
