Anul acesta, Brăila a primit titlul de capitală a antreprenoriatului, distincție acordată de Asociația municipiilor. Vă aduceți aminte de festivitatea recentă, de acum câteva săptămâni, la Teatrul Maria Filotti, la care au fost invitați peste 200 de antreprenori de succes din Brăila? La vremea aceea am semnalat că atât vorbitorii desemnați să zică de pe scenă cum au reușit în business cât și lista invitaților nu au fost, din punctul meu de vedere, relevante pentru oamenii de afaceri din Brăila. Sigur, avem destui afaceriști, dar nu despre ăștia este vorba atunci când evidențiezi antreprenoriatul. În fine! Am semnalat atunci într-un editorial aceste aspecte și absența unor antreprenori care au pus bazele unor mărci serioase după schimbarea regimului în România. Am amintit atunci de Frontera, Phoenix, aș adăuga acum produsele Marex, dar ca și atunci îmi cer scuze față de producătorii brăileni pe care i-am uitat sau despre care nu știu. Ei bine, a trecut foarte puțin de la acel editorial și Brutăria Frontera a câștigat un important premiu european pentru unul dintre sortimentele produse. Așadar, am avut dreptate când am afirmat că Frontera este o marcă serioasă a unui antreprenor brăilean.
În acest context, zilele trecute mi-am adus aminte că pe vremea când Viorel Balcan era senator și șeful social-democraților brăileni - Dumnezeu să-l odihnească-n pace! - făcusem împreună un plan pentru promovarea produselor din județul nostru într-o campanie “Fabricat în Brăila”, după modelul “Fabricat în România” (care abia în ultimii ani a început să dea ceva roade). Făceam planuri în urmă cu vreo 15 ani să promovăm produsele locale, iar magazinele – desigur, cine ar fi dorit – să acorde un spațiu sub titulatura “Fabricat în Brăila”. Și nu era vorba despre un patriotism local bazat pe un populism ieftin. Nici pomeneală! Inițiativa, care până la urmă s-a concretizat doar într-o serie de articole scrise de Cati Lupașcu, redactorul – șef al ziarului Obiectiv, se dorea, în principal, un mod de a trăi într-o comunitate. Ce vreau să subliniez este că în comunitățile unite, în care oamenii se ajută unii pe alții, fie că vorbim despre mediul de afaceri, despre administrația publică locală unde iarăși se poate vorbi de implicare sau de miserupism, diferențele sunt uriașe, ca și ritmul de dezvoltare. Și nu trebuie să vorbim aici doar de Sibiu, Cluj, mai nou de Iași, care după ce Chirica a ajuns primar a devenit atractiv atât pentru tineri cât și pentru antreprenori români și străini. Sunt o mulțime de comunități mici unde acest stil de a trăi, nu doar uitându-te în propriul blid de mâncare, ci și în jur, ca SĂ VEZI dacă poți ajuta cu ceva, a avut succes. În acest fel, primari necunoscuți, dar cu viziune și minte deschisă, dar ajutați atât de personalul din subordine cât și de cetățeni, în această ultimă categorie intrând și antreprenorii, au dat lovitura în comunitățile lor. Din păcate, Brăila s-a remarcat întotdeauna prin lipsa de unitate atât la nivelul conducătorilor, care n-au știut niciodată să bată palma pentru binele comunității, cu riscul de-a pierde capital politic. La fel, cetățenii - nu toți, firește, dar într-o proporție substanțială - merg pe vechiul proverb “Să moară și capra vecinului”, în loc să pună umărul ca să trăiască ambele capre, dacă-mi permiteți să mă exprim așa.
În fine, ziarul “Obiectiv” lansează o nouă provocare producătorilor locali de bună credință, cu marfă serioasă - alimentară sau nealimentară - să ne contacteze ca să afle lumea de ei. Și dacă pâinea, biscuiții, salamurile, hainele, încălțămintea, mobila etc etc, produse în Brăila sunt de calitate, de ce, fraților, să nu le cumpărăm? De ce să nu-i ajutăm pe-ai noștri? De ce să nu supraviețuim frumos, împreună, în aceste vremuri grele?
